Enunțiativ -ă
Definitie, sens si explicatie
1Enunțiativ, -ă, enuntiativi, -e, adjectiv Care contine o enuntare. ♢ Propozitie enuntiativa = propozitie care exprima o constatare, prezentand o actiune sau o stare ca reala. [Pronuntat: -ti-a-] – Din franceza Enonciatif, limba latina Enuntiativus.
2Enunțiativ, -ă adjectiv care contine o enuntare. o propozitie -a (si substantiv feminin) = propozitie afirmativa sau negativa care exprima un fapt real, realizabil sau ireal; propozitie expozitiva. (< franceza enonciatif, limba latina enuntiativus)
3Enunțiativ adjectiv expozitiv. (O propozitie -.)
4Enuntiativ adjectiv m. (silabe -ti-a-), plural enuntiativi; f. singular enuntiativa, plural enuntiative
5Enunțiativ -a (-i, -e) Care tine de enunt; propriu enuntului. ♢ Propozitie -a propozitie prin care vorbitorul comunica ceva in legatura cu un obiect sau fenomen. [Silabe -ti-a-] /<fr. enonciatif, limba latina enuntiativus
6Enunțiativ, -ă adjectiv Care enunta, care contine o enuntare. ♢ Propozitie enuntiativa (si substantiv feminin ) = propozitie care exprima o constatare, prezentand o actiune sau o stare ca reala. [Pronume -ti-a-. / conform limba italiana enunziativo].