Epigon
Definitie, sens si explicatie
1Epigon, epigoni, substantiv masculin Scriitor (de valoare minora) care imita mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei scoli literare de prestigiu. ♦ Urmas, succesor (lipsit de valoare). – Din limba germana Epigone, franceza Epigone.
2Epigon substantiv masculin
1. denumire data fiilor celor sapte comandanti la asediul Tebei. ♢ diadoh.
2. urmas lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei scoli literare.
3. (biologie) descendent al unui tip animal care prezinta variatie in forma. (< limba germana Epigone, franceza epigone, limba latina epigonus, limba greaca (veche) epigonos)
1. denumire data fiilor celor sapte comandanti la asediul Tebei. ♢ diadoh.
2. urmas lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei scoli literare.
3. (biologie) descendent al unui tip animal care prezinta variatie in forma. (< limba germana Epigone, franceza epigone, limba latina epigonus, limba greaca (veche) epigonos)
3Epigon substantiv masculin, plural epigoni
4Epigon -i n.
Succesor al unor predecesori ilustri (scriitori sau artisti), care imita fara spirit creator ideile si metodele acestora. /<lat. epigonus
Succesor al unor predecesori ilustri (scriitori sau artisti), care imita fara spirit creator ideile si metodele acestora. /<lat. epigonus
5Epigon substantiv masculin
1. Denumire data fiilor celor sapte comandanti care au pierit la asediul Tebei. ♦ Diadoh.
2. (Adesea ironic) Descendent, urmas (inferior predecesorilor); scriitor minor din faza de declin a unei scoli literare. [< franceza epigone, limba italiana epigono, conform limba greaca (veche) epigonos – descendent].
1. Denumire data fiilor celor sapte comandanti care au pierit la asediul Tebei. ♦ Diadoh.
2. (Adesea ironic) Descendent, urmas (inferior predecesorilor); scriitor minor din faza de declin a unei scoli literare. [< franceza epigone, limba italiana epigono, conform limba greaca (veche) epigonos – descendent].