Eponim -ă
Definitie, sens si explicatie
1Eponim, -ă, eponimi, -e, substantiv masculin, adjectiv
1. Substantiv masculin Magistrat care, in antichitate, dadea numele sau anului.
2. Adjectiv Care da numele sau unui oras, unei regiuni etcetera – Din franceza Eponyme.
1. Substantiv masculin Magistrat care, in antichitate, dadea numele sau anului.
2. Adjectiv Care da numele sau unui oras, unei regiuni etcetera – Din franceza Eponyme.
2Eponim, -ă I. adjectiv care da numele sau unui loc, unui oras etcetera Ii. substantiv masculin
1. (termen antic) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului.
2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< franceza eponyme, limba greaca (veche) eponymos)
1. (termen antic) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului.
2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< franceza eponyme, limba greaca (veche) eponymos)
3Eponim substantiv masculin, adjectiv m., plural eponimi; f. singular eponima, plural eponime
4Eponim substantiv masculin Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. adjectiv Care da numele sau unui loc, unui oras etcetera [< franceza eponyme, conform limba greaca (veche) epi – pe, onoma – nume].