Epopee
Definitie, sens si explicatie
1Epopée, epopei, substantiv feminin Poem epic de mari dimensiuni in versuri, in care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate adesea de personaje extraordinare sau supranaturale; epos; prin extensiune productie epica de mare amploare. ♦ sir de fapte eroice si glorioase. – Din franceza Epopee.
2Epopée substantiv feminin
1. poem epic in versuri, de mare intindere, in care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, de o deosebita insemnatate pentru viata unui popor; (prin extensiune) opera epica de mare amploare; epos.
2. sir de fapte, de intamplari eroice, glorioase. (< franceza epopee, limba greaca (veche) epopoiia)
1. poem epic in versuri, de mare intindere, in care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, de o deosebita insemnatate pentru viata unui popor; (prin extensiune) opera epica de mare amploare; epos.
2. sir de fapte, de intamplari eroice, glorioase. (< franceza epopee, limba greaca (veche) epopoiia)
3Epopée substantiv (Lit.) poem epic, (livresc) epos.
4Epopee substantiv feminin, art. epopeea, g.-d. art. epopeii; plural epopei
5Epopée -i f. 1) Poem epic de mari proportii, in care se relateaza fapte de eroism (legendare sau istorice) de o deosebita importanta pentru viata unui popor. 2) sir de fapte eroice, glorioase. [Art. Epopeea; G.-d. Epopeii; Sil. E-po-pe-e] /<fr. epopee
6Epopée substantiv feminin Specie epica in versuri de mare intindere, in care se povestesc fapte eroice legendare sau istorice de o deosebita insemnatate pentru viata unui popor; (prin extensiune) opera epica de mare amploare. ♦ sir de fapte, de intamplari eroice, glorioase. [Pronume -pe-e. / < franceza epopee, limba italiana epopea, conform limba greaca (veche) epopoiia < epos – poem, poiein – a face].