Evanghelie

Evanghelie, evanghelii, substantiv feminin Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde viața și învățătura lui Cristos.
Evangheliar.
Expresie Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături.
Fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creștin. [Variantă: (popular) Vanghelie substantiv feminin] – Din slavă Evangelije.

DEX – dicționarul explicativ

Evanghelie evanghelii feminin 1) Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde faptele și învățătura lui Isus Hristos. 2) Pasaj biblic care se citește sau se cântă în timpul slujbei religioase creștine. 3) glumeț Lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine. [Genitiv-dativ Evangheliei] /<slavă evanghelije

NODEX – noul dicționar explicativ

Evanghelie (evanghelii), substantiv feminin – Parte a Bibliei care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. – Variantă (popular) vanghelie.
Aromână ving’el’u.
Neogreacă εύαγγέλιον.
Secolul XVI (Murnu 23). – Derivat evangelic (variantă învechit evanghelic), adjectiv, din franceză; evang(h)elist, substantiv masculin; evang(h)eliar, substantiv neutru; evang(h)eliza, verb; tetra(e)vanghel, substantiv neutru (evangheliar), din greacă τετραευαγγέλιον.

DER – dicționarul etimologic

Evanghelie substantiv feminin s.g. (interlop) cazier judiciar, antecedente penale. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Dicționar de argou