Evanghelie
Definitie, sens si explicatie
1Evanghélie, evanghelii, substantiv feminin Parte a Bibliei, recunoscuta numai de crestini, care cuprinde viata si invatatura lui Cristos. ♦ Evangheliar. ♢ Expresie Litera (sau cuvant) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de indoiala.
A-si baga (sau vari) capul (sanatos sau teafar, zdravan etcetera) sub evanghelie = a-si cauza singur neplaceri, incurcaturi. ♦ Fiecare dintre capitolele din acesta carte, care se citesc in timpul serviciului religios crestin. [Varianta: (popular) Vanghelie substantiv feminin] – Din limba slava (veche) Evangelije.
A-si baga (sau vari) capul (sanatos sau teafar, zdravan etcetera) sub evanghelie = a-si cauza singur neplaceri, incurcaturi. ♦ Fiecare dintre capitolele din acesta carte, care se citesc in timpul serviciului religios crestin. [Varianta: (popular) Vanghelie substantiv feminin] – Din limba slava (veche) Evangelije.
2Evanghélie substantiv (Termen Bisericesc) evangheliar, tetraevanghel, tetraevangheliar.
3Evanghelie substantiv feminin (silabe -li-e), art. evanghelia (silabe -li-a), g.-d. art. evangheliei; plural evanghelii, art. evangheliile (silabe -li-i-)
4Evanghelie (parte a Noului Testament) substantiv pr. f. (silabe -li-e)
5Evanghélie -i f. 1) Parte a Bibliei, recunoscuta numai de crestini, care cuprinde faptele si invatatura lui Isus Hristos. 2) Pasaj biblic care se citeste sau se canta in timpul slujbei religioase crestine. 3) glumet Lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine. [G.-d. Evangheliei] /<sl. evanghelije
6Evanghelie (evanghelii), substantiv feminin – Parte a Bibliei care cuprinde viata si invatatura lui Cristos. – Varianta (popular) vanghelie.
Mr. ving’el’u.
Ngr. εύαγγέλιον.
Secolul Xvi (Murnu 23). – Derivat evangelic (var. cuvant invechit evanghelic), adjectiv , din franceza; evang(h)elist, substantiv masculin; evang(h)eliar, substantiv neutru; evang(h)eliza, verb; tetra(e)vanghel, substantiv neutru (evangheliar), din limba greaca (veche) τετραευαγγέλιον.
Mr. ving’el’u.
Ngr. εύαγγέλιον.
Secolul Xvi (Murnu 23). – Derivat evangelic (var. cuvant invechit evanghelic), adjectiv , din franceza; evang(h)elist, substantiv masculin; evang(h)eliar, substantiv neutru; evang(h)eliza, verb; tetra(e)vanghel, substantiv neutru (evangheliar), din limba greaca (veche) τετραευαγγέλιον.
7Evanghelie s.f. s.g. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)