Melancolie
Definitie, sens si explicatie
1Melancolie substantiv feminin
1. stare de tristete, de deprimare, insotita de dorinta de visare si singuratate.
2. boala psihica manifestata prin tristete, apatie, delir, anxietate si obsesia sinuciderii. (< franceza melancolie, limba latina melancholia)
1. stare de tristete, de deprimare, insotita de dorinta de visare si singuratate.
2. boala psihica manifestata prin tristete, apatie, delir, anxietate si obsesia sinuciderii. (< franceza melancolie, limba latina melancholia)
2Melancolie, melancolii, substantiv feminin
1. Stare de tristete, de deprimare, amestecata cu visare si cu dorinta de izolare; p. gener. tristete (usoara),
2. Boala psihica care se manifesta printr-o continua depresiune, prin tristete morbida, prin apatie, delir, halucinatii, anxietate si obsesia sinuciderii. – Din franceza Melancolie, limba latina Melancolia.
1. Stare de tristete, de deprimare, amestecata cu visare si cu dorinta de izolare; p. gener. tristete (usoara),
2. Boala psihica care se manifesta printr-o continua depresiune, prin tristete morbida, prin apatie, delir, halucinatii, anxietate si obsesia sinuciderii. – Din franceza Melancolie, limba latina Melancolia.
3Melancolie substantiv
1. tristete, (englezism) spleen. (- cuiva.)
2. duiosie. (O - de neinvins pentru vremurile copilariei.)
1. tristete, (englezism) spleen. (- cuiva.)
2. duiosie. (O - de neinvins pentru vremurile copilariei.)
4Melancolie substantiv feminin, art melancolia, g.-d. art. melancoliei; plural melancolii, art. melancoliile
5Melancolie -i f. 1) Stare sufleteasca apasatoare, care predispune la visare si izolare. 2) Stare patologica caracterizata prin tristete profunda, prin pesimism general si prin obsesia sinuciderii. /<fr. melancolie, limba latina melancholia
6Melancolie substantiv feminin
1. Tristete vaga, nedefinita; deprimare.
2. (Medical) Boala mintala caracterizata prin tristete morbida, apatie, delir, halucinatii si obsesia sinuciderii. [Genitiv -iei, varianta melanholie substantiv feminin / < franceza melancolie, conform lat., limba greaca (veche) melancholia < limba greaca (veche) melas – negru, chole – fiere].
1. Tristete vaga, nedefinita; deprimare.
2. (Medical) Boala mintala caracterizata prin tristete morbida, apatie, delir, halucinatii si obsesia sinuciderii. [Genitiv -iei, varianta melanholie substantiv feminin / < franceza melancolie, conform lat., limba greaca (veche) melancholia < limba greaca (veche) melas – negru, chole – fiere].
7Melancolie (melancolii), substantiv feminin – Tristete (usoara). – Varianta (invechit) melanholie.
Mr. milancolie.
Ngr. μελαγχολία (Tiktin; Galdi 209) in secolul Xviii si mai tirziu din franceza melancolie (in mr. din limba italiana). – Derivat melancolic, adjectiv , din franceza melancolique.
Mr. milancolie.
Ngr. μελαγχολία (Tiktin; Galdi 209) in secolul Xviii si mai tirziu din franceza melancolie (in mr. din limba italiana). – Derivat melancolic, adjectiv , din franceza melancolique.