Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Excepție

1 * Cuvantul cu diacritice: excépție
Cuvantul fara diacritice: exceptie

Definitie: EXCEPȚIE, excepții, substantiv feminin 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ♢ Expresie Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din franceza exception, limba latina exceptio.

2 * Cuvantul cu diacritice: excépție
Cuvantul fara diacritice: exceptie

Definitie: EXCEPȚIE substantiv feminin 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de - = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de - = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără - = fără deosebire; de - = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< franceza exception, limba latina exceptio)

3 * Cuvantul cu diacritice: excépție
Cuvantul fara diacritice: exceptie

Definitie: EXCEPȚIE substantiv 1. abatere. (O - de la regulă.) 2. (JUR.) incident. (A ridica o -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: excépție
Cuvantul fara diacritice: exceptie

Definitie: excepție substantiv feminin (silabe -ți-e), art. excepția (silabe -ți-a), g.-d. art. excepției; plural excepții, art. excepțiile (silabe -ți-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: excépție -i
Cuvantul fara diacritice: exceptie

Definitie: EXCEPȚIE -i f. 1) Abatere de la normele generale. ♢ Cu -a (cuiva sau a ceva) în afară de (cineva sau ceva); exceptând. Fără - fără deosebire. De - care constituie o excepție; excepțional. 2) jur. Mijloc de apărare fără a examina cauza sau fără a o trimite spre examinare altui organ. [G.-D. excepției; Sil. -ți-e] franceza exception, limba latina exceptio, -onis

6 * Cuvantul cu diacritice: excépție
Cuvantul fara diacritice: exceptie

Definitie: EXCEPȚIE substantiv feminin 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ♢ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Genitiv -iei, varianta escepțiune, excepțiune substantiv feminin / conform franceza exception, limba latina exceptio].