Experiment
Definitie, sens si explicatie
1Experimént, experimente, substantiv neutru Procedeu de cercetare in stiinta, care consta in provocarea intentionata a unor fenomene in conditiile cele mai propice pentru studierea lor si a legilor care le guverneaza; observatie provocata, experienta (2). – Din limba latina Experimentum.
2Experimént substantiv neutru
1. experienta (2).
2. folosirea cu caracter experimental a unor modalitati si tehnici noi. (< limba germana Experiment, limba latina experimentum)
1. experienta (2).
2. folosirea cu caracter experimental a unor modalitati si tehnici noi. (< limba germana Experiment, limba latina experimentum)
3Experimént substantiv experienta, incercare, proba, (popular) cercare. (A face o serie de - in laborator.)
4Experiment substantiv neutru, plural experimente
5Experimént -e n.
Procedeu de cercetare in stiinta, constand in provocarea intentionata a unor fenomene, pentru a le studia in anumite conditii; experienta. /<lat. experimentum
Procedeu de cercetare in stiinta, constand in provocarea intentionata a unor fenomene, pentru a le studia in anumite conditii; experienta. /<lat. experimentum
6Experimént substantiv neutru
1. Experienta (2) [Dex ´98, Dn].
2. (În arta, literatura) Folosirea cu caracter experimental a unor modalitati si tehnici noi. [< limba latina experimentum, conform limba germana Experiment].
1. Experienta (2) [Dex ´98, Dn].
2. (În arta, literatura) Folosirea cu caracter experimental a unor modalitati si tehnici noi. [< limba latina experimentum, conform limba germana Experiment].