Explicit -ă
Definitie, sens si explicatie
1Explicit, -ă, expliciti, -te, adjectiv (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; deslusit, lamurit, clar. ♦ (Despre o functie matematica) Care este egal cu o anumita expresie ce contine numai variabile independente. – Din franceza Explicite, limba latina Explicitus.
2Explicit antonim: implicit
3Explicit, -ă adjectiv
1. (si adverb ) exprimat limpede; deslusit, lamurit, clar.
2. (matematica; despre relatia dintre variabile) care defineste o functie. (< franceza explicite, limba latina explicitus)
1. (si adverb ) exprimat limpede; deslusit, lamurit, clar.
2. (matematica; despre relatia dintre variabile) care defineste o functie. (< franceza explicite, limba latina explicitus)
4Explicit adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: clar.
2. adverb verifica cuvantul: clar.
1. adjectiv verifica cuvantul: clar.
2. adverb verifica cuvantul: clar.
5Explicit adjectiv m., plural expliciti; f. singular explicita, plural explicite
6Explicit -ta (-ti, -te) 1) si adverbial (despre vorbe, idei, ganduri etcetera) Care este exprimat clar si nu lasa nici un dubiu. 2) (despre persoane) Care se exprima clar si fara echivocuri. /<fr. explicite, limba latina explicitus
7Explicit, -ă adjectiv (adesea adverb ) Exprimat limpede; deslusit, lamurit, clar. ♦ (Mat.; despre functii) Care este egal cu o anumita expresie ce contine numai variabile independente. [< franceza explicite].
8Explicit substantiv neutru Nota, insemnare la sfarsitul manuscriselor antice si medievale, in care se mentioneaza titlul si autorul lucrarii, precum si alte informatii in legatura cu manuscrisul respectiv. [Plural -te, -turi. / < limba latina t. explicit < limba latina explicitus est liber – cartea s-a terminat].