Fanfară
Definitie, sens si explicatie
1Fanfară, fanfare, substantiv feminin
1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care canta la instrumente de suflat (din alama) si de percutie.
2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alama (cu sunete naturale).
3. (Înv.) Compozitie muzicala executata de o fanfara (1) sau la un instrument de suflat. – Din franceza Fanfare.
1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care canta la instrumente de suflat (din alama) si de percutie.
2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alama (cu sunete naturale).
3. (Înv.) Compozitie muzicala executata de o fanfara (1) sau la un instrument de suflat. – Din franceza Fanfare.
2Fanfară substantiv feminin
1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat si de percutie. ♢ muzica compusa pentru asemenea instrumente; arie executata de instrumente din alama.
2. trompeta lunga, fara clape sau ventile, la intonarea unor semnale in spectacolele de opera. ♢ semnal de trompeta, adesea cu caracter solemn. (< franceza fanfare, limba italiana fanfara)
1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat si de percutie. ♢ muzica compusa pentru asemenea instrumente; arie executata de instrumente din alama.
2. trompeta lunga, fara clape sau ventile, la intonarea unor semnale in spectacolele de opera. ♢ semnal de trompeta, adesea cu caracter solemn. (< franceza fanfare, limba italiana fanfara)
3Fanfară substantiv muzica, (rar) capela. (În parc canta -.)
4Fanfara substantiv feminin, g.-d. art fanfarei; plural fanfare
5Fanfară -e f. 1) Orchestra constand din interpreti care canta la instrumente de suflat si de percutie. 2) Piesa muzicala executata de un astfel de ansamblu. /<fr. fanfare
6Fanfară substantiv feminin Formatie muzicala compusa din instrumente de suflat si de percutie. ♦ Muzica compusa pentru instrumente de suflat si de percutie; arie executata din instrumente de alama. [Varianta famfara substantiv feminin / < franceza fanfare, limba italiana fanfara].