1
Ferfeli (-lesc, -it), verb –
1. A murdări. –
2. A sfîșia, a zdrențui. – Variantă (numai sensul 2) ferfeniți.
Creație expresivă (conform Iordan, Bf, II, 190).
Mai puțin probabilă este derivat de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparține aceleași rădăcini expresive; conform și morfoli. – Derivat ferfen (variantă ferfăn, farfen), substantiv masculin (plantă, Tagetes erecta); ferfeniță (variantă ferfeliță), substantiv feminin (zdreanță; plantă, Tagetes erecta), cuvînt evident expresiv, pentru care s-au căutat zadarnic etimoane străine (cehă frfen „muc”, după Cihac, II, 108; ruteană ferfelicja „zăpadă deasă”, după Tiktin și Scriban; de la terfeli, după Dar; din maghiară farfene, pentru Bogrea, Dacor., IV, 814); ferfenițos, adjectiv (zdrențuros). – Conform fîl.
1. A murdări. –
2. A sfîșia, a zdrențui. – Variantă (numai sensul 2) ferfeniți.
Creație expresivă (conform Iordan, Bf, II, 190).
Mai puțin probabilă este derivat de la terfeli (Lacea, Dacor., IV, 783), care aparține aceleași rădăcini expresive; conform și morfoli. – Derivat ferfen (variantă ferfăn, farfen), substantiv masculin (plantă, Tagetes erecta); ferfeniță (variantă ferfeliță), substantiv feminin (zdreanță; plantă, Tagetes erecta), cuvînt evident expresiv, pentru care s-au căutat zadarnic etimoane străine (cehă frfen „muc”, după Cihac, II, 108; ruteană ferfelicja „zăpadă deasă”, după Tiktin și Scriban; de la terfeli, după Dar; din maghiară farfene, pentru Bogrea, Dacor., IV, 814); ferfenițos, adjectiv (zdrențuros). – Conform fîl.
DER – dicționarul etimologic