Beli
Definitie, sens si explicatie
1Beli, belesc, verb Iv. (Popular)
1. Tranzitiv A jupui.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) juli.
3. Tranzitiv (În expresie) A-(si) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteste. ♢ Reflexiv Ce te belesti asa la mine? – Din limba slava (veche) Bĕliti.
1. Tranzitiv A jupui.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) juli.
3. Tranzitiv (În expresie) A-(si) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteste. ♢ Reflexiv Ce te belesti asa la mine? – Din limba slava (veche) Bĕliti.
2Beli verb verifica cuvantul: bulbuca, casca, holba, juli, jupui, mari, umfla, zdreli, zgai, zgaria.
3Beli verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural belesc, imperfect 3 singular belea; conjunctie: prezent 3 singular si plural beleasca
4A se beli ma -esc intranzitiv popular A se uita cu prea multa curiozitate. /<sl. bĕliti
5A beli -esc tranzitiv popular 1) (animale sacrificate) A curata de piele; a jumuli; a despuia; a jupui. 2) (copaci, ramuri) A curata de coaja; a coji; a jupui. ♢ - ochii a face ochii mari privind prosteste, cu mirare. /<sl. bĕliti
6Beli (-esc, belit), verb –
1. A jupui, a scoate pielea. –
2. A curata coaja. –
3. A descoperi (acele parti ale trupului care sint in mod normal acoperite sau protejate de o membrana, de piele sau de un organ). –
4. A prada, a jefui. – Mr. bilescu, megl. biles.
Limba Latina vēllĕre „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorita formei incoative a verb; conform cat. esbellegar „a sfisia”, din limba latina *exvēllĭcāre.
În mod traditional s-a pastrat der. din limba slava (veche) belŭ „alb”, bĕliti, „a albi”, cu toate ca acesta ultima forma a dat alt rezultat rom. (conform bili), si ca este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele doua notiuni de „alb” si „a jupui”.
Conform: Miklosich, Slaw.
Elem., 16; Cihac; Dar; Candrea.
Scriban se gindea, curios, la o posibila der. de la piele.
Derivat belitura, substantiv feminin (jupuire, jupuitura); belitor, adjectiv (care jupuieste); beliga, substantiv feminin, rar (coaja).
Din rom. provine bulgara bĕlĭam „a jupui”.
1. A jupui, a scoate pielea. –
2. A curata coaja. –
3. A descoperi (acele parti ale trupului care sint in mod normal acoperite sau protejate de o membrana, de piele sau de un organ). –
4. A prada, a jefui. – Mr. bilescu, megl. biles.
Limba Latina vēllĕre „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorita formei incoative a verb; conform cat. esbellegar „a sfisia”, din limba latina *exvēllĭcāre.
În mod traditional s-a pastrat der. din limba slava (veche) belŭ „alb”, bĕliti, „a albi”, cu toate ca acesta ultima forma a dat alt rezultat rom. (conform bili), si ca este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele doua notiuni de „alb” si „a jupui”.
Conform: Miklosich, Slaw.
Elem., 16; Cihac; Dar; Candrea.
Scriban se gindea, curios, la o posibila der. de la piele.
Derivat belitura, substantiv feminin (jupuire, jupuitura); belitor, adjectiv (care jupuieste); beliga, substantiv feminin, rar (coaja).
Din rom. provine bulgara bĕlĭam „a jupui”.
7Beli, belesc verifica cuvantul: t. (intl.)
1. a bate foarte rau.
2. a fura.
3. a insela.
4. a injunghia.
5. a omori. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. a bate foarte rau.
2. a fura.
3. a insela.
4. a injunghia.
5. a omori. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)