Finit -ă
Definitie, sens si explicatie
1Finit, -ă, finiti, -te, adjectiv
1. Care are o existenta limitata. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei, care au o existenta limitata si se pot transforma unele intr-altele.
2. (Despre produse, marfuri etcetera) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime si poate fi intrebuintat in scopul pentru care a fost facut. – Verifica cuvantul: Fini.
Conform: franceza f i n i, limba italiana f i n i t o.
1. Care are o existenta limitata. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei, care au o existenta limitata si se pot transforma unele intr-altele.
2. (Despre produse, marfuri etcetera) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime si poate fi intrebuintat in scopul pentru care a fost facut. – Verifica cuvantul: Fini.
Conform: franceza f i n i, limba italiana f i n i t o.
2Finit antonim: infinit
3Finit, -ă I. adjectiv
1. care nu depaseste valori oricat de mari; marginit, limitat. o (matematica) numar - = fiecare dintre numerele reale.
2. (despre produse) care a suferit toate operatiile de prelucrare; terminat.
Ii. substantiv neutru categorie filozofica desemnand caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor si proceselor in spatiu si in timp. (< franceza fini, limba italiana finito, limba latina finitus)
1. care nu depaseste valori oricat de mari; marginit, limitat. o (matematica) numar - = fiecare dintre numerele reale.
2. (despre produse) care a suferit toate operatiile de prelucrare; terminat.
Ii. substantiv neutru categorie filozofica desemnand caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor si proceselor in spatiu si in timp. (< franceza fini, limba italiana finito, limba latina finitus)
4Finit adjectiv
1. terminat. (Produs -.)
2. circumscris, delimitat, limitat, marginit. (Valori -.)
1. terminat. (Produs -.)
2. circumscris, delimitat, limitat, marginit. (Valori -.)
5Finit substantiv neutru, plural finituri
6Finit2 -ta (-ti, -te) 1) (mai ales in opozitie cu infinit) Care are anumite limite; marginit; limitat. 2) (despre produse) Care a fost supus tuturor operatiilor de prelucrare. /v. a fini
7Finit1 n.
Categorie filozofica care se refera la starea relativa a materiei. /v. a fini
Categorie filozofica care se refera la starea relativa a materiei. /v. a fini
8Finit substantiv neutru (invechit) sfarsit.
9Finit, -ă adjectiv
1. Care nu depaseste valori oricat de mari; marginit, limitat.
2. (Despre produse) Care a suferit toate operatiile de prelucrare; terminat. substantiv neutru Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei care au existenta limitata si se pot transforma unele in altele. [Conform: franceza fini, limba latina finitus].
1. Care nu depaseste valori oricat de mari; marginit, limitat.
2. (Despre produse) Care a suferit toate operatiile de prelucrare; terminat. substantiv neutru Categorie filozofica ce se refera la starile relative ale materiei care au existenta limitata si se pot transforma unele in altele. [Conform: franceza fini, limba latina finitus].