Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Flacără

1 * Cuvantul cu diacritice: flácără
Cuvantul fara diacritice: flacara

Definitie: FLACĂRĂ, flăcări, substantiv feminin 1. Masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară¹, văpaie; flamă. ♢ Expresie A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări. 2. Figurativ Înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire. [Plural și: flacări, flacăre] – Limba Latina flaccula (= facula).

2 * Cuvantul cu diacritice: flácără
Cuvantul fara diacritice: flacara

Definitie: FLACĂRĂ substantiv pară, văpaie, (livresc) flamă. (- focului.)

3 * Cuvantul cu diacritice: flácără
Cuvantul fara diacritice: flacara

Definitie: FLACĂRĂ substantiv verifica cuvantul: ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire.

4 * Cuvantul cu diacritice: flácără
Cuvantul fara diacritice: flacara

Definitie: flacără substantiv feminin, g.-d. art. flăcării; plural flăcări

5 * Cuvantul cu diacritice: flácără flăcări
Cuvantul fara diacritice: flacara

Definitie: FLACĂRĂ flăcări f. 1) Masă de gaze arzânde care se ridică în sus de la un corp aprins, degajând căldură și lumină. 2) Parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins. 3) figurativ Forțe însuflețitoare. [G.-D. flăcării] limba latina flaccula

6 * Cuvantul cu diacritice: flácără -ắcări
Cuvantul fara diacritice: flacara

Definitie: flacără (-acări), substantiv feminin Parte luminoasă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins, pară, văpaie. – Limba Latina f a c ŭ l a, cu l expresiv, care însoțește adesea un f inițial, conform flămând, și limba italiana fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), limba italiana fieno < flenum < fenum, limba italiana fiòcina < limba latina fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Pușcariu 620; REW 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; DAR), dar se explică de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminări cu flamma sau cu flacca. – Derivat flăcăra, verb (a arde, a scoate flăcări); flăcărie, substantiv feminin (vîlvătaie); flăcăros, adjectiv (rar, care scoate flăcări); înflăcăra, verb (a aprinde, a arde, a înfierbânta). – [3415]