Definitie Flacără - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FlacĂrĂ, flacari, substantiv feminin
1. Masa libera de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins si care arde cu dezvoltare de caldura si de lumina; parte luminoasa mobila care se inalta ca o limba de foc dintr-un corp aprins; para1, vapaie; flama. ♢ Expresie A fi in flacari = a arde puternic, a fi cuprins de flacari.
2. Figurativ Înflacarare, pasiune; caldura; stralucire. [Plural si: flacari, flacare] – Limba Latina *flaccula (= facula).

Varianta definitie 2: FlacĂrĂ substantiv para, vapaie, (livresc) flama. (- focului.)

Varianta definitie 3: FlacĂrĂ substantiv verifica cuvantul: ardoare, avant, elan, entuziasm, inflacarare, infocare, insufletire, pasiune, patima, pornire.

Varianta definitie 4: Flacara substantiv feminin, g.-d. art. flacarii; plural flacari

Varianta definitie 5: FlacĂrĂ flacari f. 1) Masa de gaze arzande care se ridica in sus de la un corp aprins, degajand caldura si lumina. 2) Parte luminoasa mobila care se inalta ca o limba de foc dintr-un corp aprins. 3) figurativ Forte insufletitoare. [G.-D. Flacarii] /<lat. flaccula

Varianta definitie 6: Flacara (-ắcari), substantiv feminin Parte luminoasa care se inalta ca o limba de foc dintr-un corp aprins, para, vapaie. – Limba Latina f a c ŭ l a, cu l expresiv, care insoteste adesea un f initial, conform flamand, si limba italiana fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), limba italiana fieno < *flenum < fenum, limba italiana fiòcina < limba latina fuscina.
Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Puscariu 620; REW 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; DAR), dar se explica de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminari cu flamma sau cu *flacca. – Derivat flacara, verb (a arde, a scoate flacari); flacarie, substantiv feminin (vilvataie); flacaros, adjectiv (rar, care scoate flacari); inflacara, verb (a aprinde, a arde, a infierbanta). – [3415]