-fonie
Definitie, sens si explicatie
1-fonie2 element fon2(o)-.
2Fonie1 substantiv feminin calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale in timpul pronuntarii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). (< franceza phonie)
3Fonie substantiv verifica cuvantul: sonoritate.
4Fonie substantiv feminin, art. fonia, g.-d. fonii, art. foniei
5Fonie f.
Calitate a sunetelor limbii rezultata din vibrarea coardelor vocale in timpul emisiunii lor; sonoritate. /<fr. phonie
Calitate a sunetelor limbii rezultata din vibrarea coardelor vocale in timpul emisiunii lor; sonoritate. /<fr. phonie
6Fonie substantiv feminin (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale in timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii).
Element secund de compunere savanta cu semnificatia „sunet”, „fonatie”, „vorbire”. [Genitiv -iei. / < franceza phonie].
Element secund de compunere savanta cu semnificatia „sunet”, „fonatie”, „vorbire”. [Genitiv -iei. / < franceza phonie].