Formalism
Definitie, sens si explicatie
1Formalism substantiv neutru
1. Orientare in arta, estetica, muzica, literatura care rupe forma de continut, tinzand sa supraaprecieze forma operei de arta in dauna continutului, sa considere forma un scop in sine si nu ca expresie a continutului.
2. Atitudine caracterizata prin respectarea stricta a formei in dauna fondului problemelor. ♦ Atitudine conformista, exagerat de protocolara. – Din franceza Formalisme.
1. Orientare in arta, estetica, muzica, literatura care rupe forma de continut, tinzand sa supraaprecieze forma operei de arta in dauna continutului, sa considere forma un scop in sine si nu ca expresie a continutului.
2. Atitudine caracterizata prin respectarea stricta a formei in dauna fondului problemelor. ♦ Atitudine conformista, exagerat de protocolara. – Din franceza Formalisme.
2Formalism substantiv neutru
1. conceptie idealista care rupe forma de continut, reducand procesul concret al dezvoltarii istorice la forme exterioare si scheme abstracte.
2. orientare estetica in arta care supraapreciaza importanta formei, in dauna continutului.
3. respectarea birocratica, ingusta si superficiala a formalitatii. ♢ atitudine conformista, exagerata, protocolara.
4. utilizare a modelelor formale in diferite stiinte. ♢ orientare metodologica in filozofia matematica contemporana care sustine ca matematica isi gaseste deplina ei justificare in constructia formala. o - etic = respectare pur formala a preceptelor si normelor morale. (< franceza formalisme)
1. conceptie idealista care rupe forma de continut, reducand procesul concret al dezvoltarii istorice la forme exterioare si scheme abstracte.
2. orientare estetica in arta care supraapreciaza importanta formei, in dauna continutului.
3. respectarea birocratica, ingusta si superficiala a formalitatii. ♢ atitudine conformista, exagerata, protocolara.
4. utilizare a modelelor formale in diferite stiinte. ♢ orientare metodologica in filozofia matematica contemporana care sustine ca matematica isi gaseste deplina ei justificare in constructia formala. o - etic = respectare pur formala a preceptelor si normelor morale. (< franceza formalisme)
3Formalism substantiv neutru
4Formalism n. 1) (in arta, estetica, literatura etcetera) Orientare opusa realismului, care supraapreciaza importanta formei in detrimentul continutului. 2) Atitudine caracterizata printr-o respectare exagerata a formalitatilor; birocratism. /<fr. formalisme
5Formalism substantiv neutru
1. Orientare in arta, estetica, literatura care rupe forma de continut, tinzand sa supraaprecieze forma operei in dauna continutului, sa considere forma un scop in sine si nu ca expresie a continutului.
2. Atitudine caracterizata prin respectarea birocratica, stramta si superficiala a formalitatilor. ♦ Atitudine de politete conformista, protocolara, exagerata. ♢ Formalism etic = respectare pur formala a preceptelor si normelor morale. [Conform: franceza formalisme, limba italiana formalismo, limba rusa formalizm].
1. Orientare in arta, estetica, literatura care rupe forma de continut, tinzand sa supraaprecieze forma operei in dauna continutului, sa considere forma un scop in sine si nu ca expresie a continutului.
2. Atitudine caracterizata prin respectarea birocratica, stramta si superficiala a formalitatilor. ♦ Atitudine de politete conformista, protocolara, exagerata. ♢ Formalism etic = respectare pur formala a preceptelor si normelor morale. [Conform: franceza formalisme, limba italiana formalismo, limba rusa formalizm].