Frâu

Frâu, frâie, substantiv neutru Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul și în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune și a-l putea mâna.
Locuțiune adjectiv Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmățat.
Expresie A-și pune frâu limbii (sau gurii) sau a-și pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudență; a se reține de la vorbă. A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ține (pe cineva) în șapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni.
Figurat (Cu plural frâne) Conducere politică. [Plural și frâne, (rar) frâuri] – Latină Frenum.

DEX – dicționarul explicativ

Frâu frâie neutru Element de harnașament constând dintr-un complex de curele, care, împreună cu zăbala, se îmbracă pe capul unui cal, servind la conducerea acestuia.
A da cuiva frâu liber a lăsa pe cineva să procedeze după cum îi dictează conștiința. A ține în frâu a) a tempera acțiunile cuiva; b) a împiedica (pe cineva) să se manifeste. /<latină frenum

NODEX – noul dicționar explicativ

Frâu substantiv neutru, articulat frâul; (parte a hamului) plural frâie (silabe frâ-ie), (conducere politică) plural frâie

DOOM – dicționarul ortografic