1
Frâna, frânez, verb I. Tranzitiv A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei.
Figurat A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din franceză Freiner (după frână, înfrâna).
Figurat A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din franceză Freiner (după frână, înfrâna).
DEX – dicționarul explicativ
2
A Frâna frânez
1. tranzitiv 1) (vehicule) A opri cu ajutorul frânei. 2) figurat A împiedica să se manifeste; a stăvili.
2. intranzitiv (despre vehicule în mișcare) A-și încetini sau a-și opri mersul. /<franceză freiner
1. tranzitiv 1) (vehicule) A opri cu ajutorul frânei. 2) figurat A împiedica să se manifeste; a stăvili.
2. intranzitiv (despre vehicule în mișcare) A-și încetini sau a-și opri mersul. /<franceză freiner
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Frâna verb I. tranzitiv A opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei.
(Figurat) A ține în loc, a încetini, a pune piedici. [După franceză freiner].
(Figurat) A ține în loc, a încetini, a pune piedici. [După franceză freiner].
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Frâna verb tranzitiv a opri, a încetini mersul unui vehicul cu ajutorul frânei.
(figurat) a ține în loc, a încetini. (după franceză freiner)
(figurat) a ține în loc, a încetini. (după franceză freiner)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Frâna verb, indicativ prezent 1 singular frânez, 3 singular și plural frânează
DOOM – dicționarul ortografic