1
Frântură, frânturi, substantiv feminin
1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit.
Expresie Frântură de limbă = vorbire încălcită; prin extensiune frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit.
Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1).
2. (Popular) Fractură.
3. (Rar) Spărtură. – Latină *franctura (=fractura) sau Frânt + sufix -ură.
1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit.
Expresie Frântură de limbă = vorbire încălcită; prin extensiune frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit.
Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1).
2. (Popular) Fractură.
3. (Rar) Spărtură. – Latină *franctura (=fractura) sau Frânt + sufix -ură.
DEX – dicționarul explicativ
2
Frântură frânturi feminin 1) Parte desprinsă în urma frângerii unui obiect.
Frântură de limbă a) vorbire confuză, greu de înțeles; b) enunț conținând cuvinte greu de rostit. 2) Bucată dintr-un întreg; fragment. Frântură de cântec. 3) popular Fractură a unui os. /<latină franctura
Frântură de limbă a) vorbire confuză, greu de înțeles; b) enunț conținând cuvinte greu de rostit. 2) Bucată dintr-un întreg; fragment. Frântură de cântec. 3) popular Fractură a unui os. /<latină franctura
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Frântură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat frânturii; plural frânturi
DOOM – dicționarul ortografic