Frontieră
Definitie, sens si explicatie
1Frontiéră, frontiere, substantiv feminin Linie naturala sau conventionala care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de intinderi de apa care nu fac parte din teritoriul sau; granita, hotar. [Pronuntat: -ti-e-. – Varianta: (invechit) Fruntarie substantiv feminin] – Din franceza Frontière.
2Frontiéră substantiv feminin
1. linie naturala sau conventionala care delimiteaza teritoriul unui stat; granita.
2. (figurativ) limita.
3. (matematica) multime de elemente care limiteaza un domeniu. (< franceza frontière)
1. linie naturala sau conventionala care delimiteaza teritoriul unui stat; granita.
2. (figurativ) limita.
3. (matematica) multime de elemente care limiteaza un domeniu. (< franceza frontière)
3Frontiéră substantiv granita, hotar, limita teritoriala, (invechit si popular) margine, (invechit) confinii (plural), cordon, fruntarie, miezuina. (- a unui stat.)
4Frontiera substantiv feminin (silabe -ti-e-), g.-d. art. frontierei; plural frontiere
5Frontiéră -e f.
Linie de demarcatie naturala sau conventionala care desparte diferite tari; granita; hotar. [G.-d. Frontierei; Sil. -ti-e-] /<fr. frontiere
Linie de demarcatie naturala sau conventionala care desparte diferite tari; granita; hotar. [G.-d. Frontierei; Sil. -ti-e-] /<fr. frontiere
6Frontiéră substantiv feminin
1. Hotar intre state; granita.
2. (Matematica) Multime de elemente care limiteaza un domeniu. [Pronume -ti-e-. / < franceza frontière].
1. Hotar intre state; granita.
2. (Matematica) Multime de elemente care limiteaza un domeniu. [Pronume -ti-e-. / < franceza frontière].