Definitie Funcție - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FÚNCȚIE, functii, substantiv feminin (Și in forma functiune)
1. Activitate administrativa pe care o presteaza cineva in mod regulat si organizat intr-o institutie, in schimbul unui salariu; serviciu, slujba, post2. ♦ Grad pe care il detine cineva intr-o ierarhie administrativa.
2. Sarcina, rol; destinatie.
3. (Gram.) Rolul sintactic pe care il indeplineste un cuvant intr-o propozitie.
4. Ansamblu de proprietati chimice ale unui compus, determinat de o anumita grupa de atomi din molecula.
5. (Fiziol.) Activitate proprie a fiecarui organ, aparat, tesut din organismele vii ale vietuitoarelor.
6. (Matematica) Marime variabila care depinde de una sau de mai multe marimi variabile independente.
7. (Log.) Operatie care, prin aplicarea asupra unui argument ii confera acestuia o valoare corespunzatoare.
8. (În expresie) A fi in functie de... = a depinde de... [Varianta: Functiune substantiv feminin] – Din franceza Fonction, limba latina Fonctio, -onis. Conform: limba italiana f u n z i o n e.

Varianta definitie 2: FÚncȚie/funcȚiÚne substantiv feminin
1. activitate prestata de cineva pentru a se achita de obligatiile impuse de serviciu; insarcinare, sarcina; slujba.
2. rol sintactic pe care il indeplineste un cuvant in propozitie. ♢ (log.) operatie care prin aplicare asupra unui argument ii confera acestuia o valoare corespunzatoare.
3. activitate proprie unui organ, unei fiinte animale sau vegetale.
4. totalitatea proprietatilor chimice ale unui compus, determinate de o anumita grupa de atomi din molecula.
5. (matematica) marime variabila care depinde de una sau de mai multe marimi variabile.
6. a fi in - de... = a depinde de...
7. (informatica) subprogram care calculeaza si intoarce subprogramului apelant o singura valoare. (< franceza fonction, limba latina functio)

Varianta definitie 3: FÚNCȚIE substantiv
1. verifica cuvantul: slujba.
2. grad, rang, (invechit) ridicare. (Are - de director.)
3. calitate, rol, sarcina. (Ce - indeplineste aceasta piesa in ansamblu?)
4. verifica cuvantul: destinatie.
5. (MAT.) aplicatie.
6. functie bijectiva verifica cuvantul: bijectie; functie surjectiva verifica cuvantul: surjectie.

Varianta definitie 4: Functie (matematica, „marime variabila”, „rol, ocupatie”) substantiv feminin, (silabe func-ti-e), art. functia (silabe -ti-a), g.-d. art. functiei; plural functii, art. functiile (silabe -ti-i-)

Varianta definitie 5: Functie/functiune (chim., cont., gram., fil., med., logica) substantiv feminin, g.-d. art. functiei/functiunii; plural functii/functiuni

Varianta definitie 6: FÚNCȚIE2 -i f. 1) Fenomen care depinde de alt fenomen si care se modifica in masura modificarii acestuia din urma. 2) matematica Marime variabila, care depinde de una sau mai multe variabile. - logaritmica. - trigonometrica. [Art. Functia; G.-D. Functiei; Sil. -ti-e] /<fr. fonction, limba latina fonctio, -onis

Varianta definitie 7: FÚNCȚIE1 -i f. 1) Activitate administrativa pe care o presteaza cineva permanent intr-o institutie in schimbul unui salariu; post. 2) Atributie pe care o are cineva sau ceva in cadrul unui intreg; rol. -ile inimii. 3) rar verifica cuvantul: FuncȚiune. [Art. Functia; G.-D. Functiei; Sil. -ti-e] /<fr. fonction, limba latina fonctio, -onis

Varianta definitie 8: FÚNCȚIE substantiv feminin
1. Activitate dusa de cineva pentru a se achita de obligatiile impuse de serviciul pe care il are; insarcinare, sarcina; slujba.
2. Rol sintactic pe care il indeplineste un cuvant in propozitie. ♦ (Log.) Operatie care prin aplicare asupra unui argument ii confera acestuia o valoare corespunzatoare.
3. Activitatea proprie a organelor unei fiinte (animale sau vegetale).
4. Totalitatea proprietatilor chimice comune ale unei substante organice, determinate de prezenta aceluiasi radical organic in molecula.
5. (Matematica) Marime variabila care depinde de una sau de mai multe marimi variabile.
6. A fi in functie de... = a depinde de... [Varianta functiune substantiv feminin / conform limba latina functio, limba italiana funzione, franceza fonction].