Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Funcție

1 * Cuvantul cu diacritice: fúncție
Cuvantul fara diacritice: functie

Definitie: FUNCȚIE, funcții, substantiv feminin (Și în forma funcțiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post². ♦ Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă. 2. Sarcină, rol; destinație. 3. (Gram.) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într-o propoziție. 4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din molecula. 5. (Fiziol.) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor. 6. (Matematica) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente. 7. (Log.) Operație care, prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 8. (În expresie) A fi în funcție de... = a depinde de... [Varianta: funcțiune substantiv feminin] – Din franceza fonction, limba latina fonctio, -onis. Conform: limba italiana f u n z i o n e.

2 * Cuvantul cu diacritice: fúncțiefuncțiúne
Cuvantul fara diacritice: functie

Definitie: FUNCȚIE/FUNCȚIUNE substantiv feminin 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ♢ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (matematica) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în - de... = a depinde de... 7. (informatica) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< franceza fonction, limba latina functio)

3 * Cuvantul cu diacritice: fúncție
Cuvantul fara diacritice: functie

Definitie: FUNCȚIE substantiv 1. verifica cuvantul: slujbă. 2. grad, rang, (învechit) ridicare. (Are - de director.) 3. calitate, rol, sarcină. (Ce - îndeplinește această piesă în ansamblu?) 4. verifica cuvantul: destinație. 5. (MAT.) aplicație. 6. funcție bijectivă verifica cuvantul: bijecție; funcție surjectivă verifica cuvantul: surjecție.

4 * Cuvantul cu diacritice: fúncție
Cuvantul fara diacritice: functie

Definitie: funcție (matematica, „mărime variabilă”, „rol, ocupație”) substantiv feminin, (silabe func-ți-e), art. funcția (silabe -ți-a), g.-d. art. funcției; plural funcții, art. funcțiile (silabe -ți-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: fúncțiefuncțiúne
Cuvantul fara diacritice: functie

Definitie: funcție/funcțiune (chim., cont., gram., fil., med., logica) substantiv feminin, g.-d. art. funcției/funcțiunii; plural funcții/funcțiuni

6 * Cuvantul cu diacritice: fúncție -i
Cuvantul fara diacritice: functie

Definitie: FUNCȚIE² -i f. 1) Fenomen care depinde de alt fenomen și care se modifică în măsura modificării acestuia din urmă. 2) matematica Mărime variabilă, care depinde de una sau mai multe variabile. - logaritmică. - trigonometrică. [Art. funcția; G.-D. funcției; Sil. -ți-e] franceza fonction, limba latina fonctio, -onis

7 * Cuvantul cu diacritice: fúncție -i
Cuvantul fara diacritice: functie

Definitie: FUNCȚIE¹ -i f. 1) Activitate administrativă pe care o prestează cineva permanent într-o instituție în schimbul unui salariu; post. 2) Atribuție pe care o are cineva sau ceva în cadrul unui întreg; rol. -ile inimii. 3) rar verifica cuvantul: FUNCȚIUNE. [Art. funcția; G.-D. funcției; Sil. -ți-e] franceza fonction, limba latina fonctio, -onis

8 * Cuvantul cu diacritice: fúncție
Cuvantul fara diacritice: functie

Definitie: FUNCȚIE substantiv feminin 1. Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. Rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ♦ (Log.) Operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei ființe (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietăților chimice comune ale unei substanțe organice, determinate de prezența aceluiași radical organic în moleculă. 5. (Matematica) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. A fi în funcție de... = a depinde de... [Varianta funcțiune substantiv feminin / conform limba latina functio, limba italiana funzione, franceza fonction].