Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fura

1 * Cuvantul cu diacritice: furá
Cuvantul fara diacritice: fura

Definitie: FURA, fur, verb I. Tranzitiv 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda. ♢ Locutiune adjectiv De furat = care a fost luat prin furt. ♢ Expresie Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție. A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste). A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective. A fura meseria (cuiva) = a-și însuși pe apucate o meserie de la cineva (văzând cum o face și imitându-l). A fura inima (cuiva) = a fermeca, a încânta pe cineva. A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; figurat a fi îndrăgostit. ♦ A răpi pe cineva. ♦ Figurativ A lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde. ♢ Expresie A-l fura (pe cineva) somnul = a adormi. A-l fura (pe cineva) gândurile = a cădea pradă gândurilor, a medita îndelung. ♦ Reflexiv (Neobișnuit) A pleca pe furiș; a fugi. 2. Figurativ A fermeca, a vrăji. [Formă gramaticală: (în loc.) furate, furatele] – Limba Latina furare.

2 * Cuvantul cu diacritice: furá
Cuvantul fara diacritice: fura

Definitie: FURA verb 1. a-și însuși, a lua, a sustrage, (rar) a hoți, (regional) a șuchea, a șuchiri, (prin Transilvania) a ciușdi, (prin Bucovina) a hărșni, (Moldova) a pașli, (Transilvania) a pili, (învechit și familiar) a sfeterisi, (învechit, în Transilvania) a șpilui, (familiar) a ciordi, a subtiliza, a șparli, a șterge, a șterpeli, (argotic) a mangli, a panghi, a șucări, a șuti. (A - un stilou.) 2. verifica cuvantul: prăda. (L-au - hoții.) 3. verifica cuvantul: pungăși. 4. a-și însuși, a sustrage, (familiar) a șterpeli, (argotic) a furgăsi, a furlua. (A - un bun străin.) 5. verifica cuvantul: răpi.

3 * Cuvantul cu diacritice: furá
Cuvantul fara diacritice: fura

Definitie: FURA verb verifica cuvantul: fofila, furișa, strecura.

4 * Cuvantul cu diacritice: furá
Cuvantul fara diacritice: fura

Definitie: fura verb, indicativ prezent 1 singular fur, 3 singular și plural fură, 1 plural furăm

5 * Cuvantul cu diacritice: a furá fur
Cuvantul fara diacritice: fura

Definitie: A FURA fur tranzitiv 1) (bunuri care aparțin altcuiva) A-și însuși pe nevăzute (în mod nelegal sau cu forța); a răpi. ♢ - (pe cineva) cu ochiul (sau cu privirea) a privi pe cineva pe ascuns și cu dragoste. 2) figurativ A lua pe neașteptate sau pe nesimțite. Vântul i-a furat pălăria. ♢ - (cuiva) o sărutare a săruta pe neașteptate (pe cineva). 3) figurativ (persoane sau manifestările lor) A copleși fermecând. L-a furat frumusețea naturii. ♢ - inima (cuiva) a) a încânta (pe cineva); b) a face (pe cineva) să se îndrăgostească. - (cuiva) ochii (sau vederile) a rămâne încântat, uitându-se la cineva. limba latina furare

6 * Cuvantul cu diacritice: furá fúr furát
Cuvantul fara diacritice: fura

Definitie: fura (fur, furat), verb – 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține alcuiva, a hoți, a jefui. – 2. A fermeca, a vrăji, a fascina. – 3. A răpi. – 4. A se strecura, a se prelinge. – Mr., megl., istr. fur. Limba Latina fūrāre (Pușcariu 677, Candrea-Dens., 690; REW 3591; DAR), conform limba italiana furare, prov. furar, Conform: fur, furt. Derivat furat, substantiv neutru (faptul de a fura, hoție, îndeletnicire a hoților); furător, adjectiv (care te fură, seducător, răpitor); furătură, substantiv feminin (hoție, furat); furăciune, substantiv feminin (Basar., furt, hoție); furgăsi, verb (a șterpeli), compunere hazlie de la fura și găsi; furlua, verb (a șterpeli), compunere hazlie cu lua; furgăseală, substantiv feminin (furat); furiș, adverb (pe ascuns, tiptil; adjectiv , clandestin); furișa, verb (a se strecura pe nesimțite). – Din rom. provine săs. furisch.