Definitie Fura - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Fura, fur, verb I. Tranzitiv
1. A-si insusi pe ascuns sau cu forta un lucru care apartine altcuiva; a lua ceva fara nici un drept de la cineva, pagubindu-l; a hoti, a jefui, a prada. ♢ Locutiune adjectiv De furat = care a fost luat prin furt. ♢ Expresie Pe furate(le) = prin furt, prin rapire, prin hotie.
A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furis (cu dragoste).
A fura (cuiva) o sarutare (sau un sarut) = a saruta pe furis sau prin surprindere, fara voia persoanei respective.
A fura meseria (cuiva) = a-si insusi pe apucate o meserie de la cineva (vazand cum o face si imitandu-l).
A fura inima (cuiva) = a fermeca, a incanta pe cineva.
A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; figurat a fi indragostit. ♦ A rapi pe cineva. ♦ Figurativ A lua pe neasteptate, pe nesimtite; a cuprinde. ♢ Expresie A-l fura (pe cineva) somnul = a adormi.
A-l fura (pe cineva) gandurile = a cadea prada gandurilor, a medita indelung. ♦ Reflexiv (Neobisnuit) A pleca pe furis; a fugi.
2. Figurativ A fermeca, a vraji. [Forma gramaticala: (in loc.) furate, furatele] – Limba Latina Furare.

Varianta definitie 2: Fura verb
1. a-si insusi, a lua, a sustrage, (rar) a hoti, (regional) a suchea, a suchiri, (prin Transilvania) a ciusdi, (prin Bucovina) a harsni, (Moldova) a pasli, (Transilvania) a pili, (invechit si familiar) a sfeterisi, (invechit, in Transilvania) a spilui, (familiar) a ciordi, a subtiliza, a sparli, a sterge, a sterpeli, (argotic) a mangli, a panghi, a sucari, a suti. (A - un stilou.)
2. verifica cuvantul: prada. (L-au - hotii.)
3. verifica cuvantul: pungasi.
4. a-si insusi, a sustrage, (familiar) a sterpeli, (argotic) a furgasi, a furlua. (A - un bun strain.)
5. verifica cuvantul: rapi.

Varianta definitie 3: Fura verb verifica cuvantul: fofila, furisa, strecura.

Varianta definitie 4: Fura verb, indicativ prezent 1 singular fur, 3 singular si plural fura, 1 plural furam

Varianta definitie 5: A fura fur tranzitiv 1) (bunuri care apartin altcuiva) A-si insusi pe nevazute (in mod nelegal sau cu forta); a rapi. ♢ - (pe cineva) cu ochiul (sau Cu privirea) a privi pe cineva pe ascuns si cu dragoste. 2) figurativ A lua pe neasteptate sau pe nesimtite. Vantul i-a furat palaria. ♢ - (cuiva) o sarutare a saruta pe neasteptate (pe cineva). 3) figurativ (persoane sau manifestarile lor) A coplesi fermecand. L-a furat frumusetea naturii. ♢ - inima (cuiva) a) a incanta (pe cineva); b) a face (pe cineva) sa se indragosteasca. - (cuiva) ochii (sau Vederile) a ramane incantat, uitandu-se la cineva. /<lat. furare

Varianta definitie 6: Fura (fur, furat), verb –
1. A-si insusi pe ascuns sau cu forta un lucru care apartine alcuiva, a hoti, a jefui. –
2. A fermeca, a vraji, a fascina. –
3. A rapi. –
4. A se strecura, a se prelinge. – Mr., megl., istr. fur.
Limba Latina fūrāre (Puscariu 677, Candrea-Dens., 690; REW 3591; DAR), conform limba italiana furare, prov. furar, Conform: fur, furt.
Derivat furat, substantiv neutru (faptul de a fura, hotie, indeletnicire a hotilor); furator, adjectiv (care te fura, seducator, rapitor); furatura, substantiv feminin (hotie, furat); furaciune, substantiv feminin (Basar., furt, hotie); furgasi, verb (a sterpeli), compunere hazlie de la fura si gasi; furlua, verb (a sterpeli), compunere hazlie cu lua; furgaseala, substantiv feminin (furat); furis, adverb (pe ascuns, tiptil; adjectiv , clandestin); furisa, verb (a se strecura pe nesimtite). – Din rom. provine sas. furisch.