Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fuscel

1 * Cuvantul cu diacritice: fuscél
Cuvantul fara diacritice: fuscel

Definitie: FUSCEL, fuscei, substantiv masculin 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Varianta: fușcel, fuștel substantiv masculin] – Limba Latina fusticellus (< fustis, „băț, țăruș”).

2 * Cuvantul cu diacritice: fuscél
Cuvantul fara diacritice: fuscel

Definitie: FUSCEL substantiv verifica cuvantul: bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.

3 * Cuvantul cu diacritice: fuscél
Cuvantul fara diacritice: fuscel

Definitie: FUSCEL substantiv (TEHNICA) 1. spiță, treaptă, (regional) cui, pretcă, stinghie. (- al unei scări de lemn.) 2. vergea, (regional) joardă. (- la războiul de țesut.) 3. (prin Transilvania) șiștoare. (- la loitre.)

4 * Cuvantul cu diacritice: fuscél
Cuvantul fara diacritice: fuscel

Definitie: fuscel substantiv masculin, plural fuscei

5 * Cuvantul cu diacritice: fuscél -i
Cuvantul fara diacritice: fuscel

Definitie: FUSCEL -i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuințări. limba latina fusticellus

6 * Cuvantul cu diacritice: fuscél fuscéi
Cuvantul fara diacritice: fuscel

Definitie: fuscel (fuscei), substantiv masculin – 1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la mașina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – Varianta fușcel, fuștel, fuștei. Limba Latina fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; conform Pușcariu 691; REW 3618; DAR). Fușoi, substantiv masculin (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la fuscioi, ca fușeu, substantiv masculin (șipcă, stinghie), de la fusceu. Fîștiu, substantiv masculin (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuște, este o varianta contaminată de încrucișarea cu fîș. Derivat foșălui, verb (Bucovina, a scărmăna lîna), probabil în loc de fuscelui „a trece lîna printre dinții (fuscei) dărăcitorului”; foșălău, substantiv neutru (Bucovina, dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustely (Candrea, Elemente, 404). Conform: fuște.