Fîrtat fârtați
Definitie, sens si explicatie
1Firtat (fartati), substantiv masculin –
1. Frate de cruce; legatura de rudenie spirituala contractata voluntar intre prieteni, printr-un juramint, amestec de singe si alte ritualuri care, in credinta poporului, ii face pe acesti prieteni sa devina rude de singe. –
2. Tovaras, ortac. – Varianta (rare) fartat, furtat.
Mr. firtat, megl. fartat, furtat.
Part. de la limba latina fratrāre, al carui rezultat s-a pierdut in rom., dar conform mr. mfartare.
Obiceiul pare de origine limba slava (veche) Dupa Puscariu 644 si Dar, de la frate, cu sufix participial -at; dupa Schuchardt, Zrph., I, 481 si Skok, Arch.
Rom., Viii, 142, de la frate, pe baza unui model limba slava (veche) care nu se indica.
Conform: Hasdeu, Col. lui Traian, 1876,
466. – Derivat firtaciune, substantiv feminin (invechit, fratie de cruce); firtati, verb reflexiv (a se face frate de cruce); firtatie, substantiv feminin (fratie de cruce); nefirtatul, substantiv masculin (dracul); infirtati, verb (a infrati).
1. Frate de cruce; legatura de rudenie spirituala contractata voluntar intre prieteni, printr-un juramint, amestec de singe si alte ritualuri care, in credinta poporului, ii face pe acesti prieteni sa devina rude de singe. –
2. Tovaras, ortac. – Varianta (rare) fartat, furtat.
Mr. firtat, megl. fartat, furtat.
Part. de la limba latina fratrāre, al carui rezultat s-a pierdut in rom., dar conform mr. mfartare.
Obiceiul pare de origine limba slava (veche) Dupa Puscariu 644 si Dar, de la frate, cu sufix participial -at; dupa Schuchardt, Zrph., I, 481 si Skok, Arch.
Rom., Viii, 142, de la frate, pe baza unui model limba slava (veche) care nu se indica.
Conform: Hasdeu, Col. lui Traian, 1876,
466. – Derivat firtaciune, substantiv feminin (invechit, fratie de cruce); firtati, verb reflexiv (a se face frate de cruce); firtatie, substantiv feminin (fratie de cruce); nefirtatul, substantiv masculin (dracul); infirtati, verb (a infrati).