Făta
Definitie, sens si explicatie
1Făta, pers. 3 fata, verb I. Tranzitiv (Despre animale mamifere) A naste, a face pui. – Limba Latina Fetare.
2Făta verb a face, a naste, (prin Transilvania) a pui. (Vaca a - un vitel.)
3Fata verb, indicativ prezent 3 sg. fata
4A Făta pers. 3 Fata tranzitiv (despre femelele animalelor mamifere) A face sa apara pe lume. /<lat. fetare
5Fata (fatat, fatat), verb – A fata. – Mr. fitare, fet, megl. fet.
Limba Latina fĕtare (Puscariu 587; Candrea-dens., 562; Rew 3271; Dar), conform sard. fedare, sicil. fitari, abruz. feta, march. feta, piem. fe (in sicil. si abruz. cu sensul special de „a face oua”), Santander jedar.
Derivat fataciune, substantiv feminin (fatat al oilor; cuvant invechit, dobanda luata pentru pamint; tarc rezervat pentru oi sa fete; fatat; organ genital al vacii), cu sufix -ciune, ca mortaciune, spurcaciune (dupa Candrea-dens., 563 si Rew, direct din limba latina fetationem); fataciunat, substantiv neutru (invechit, numaratoare a turmelor); fatat, substantiv neutru (actiunea de a fata); fatatoare, adjectiv (care fata); fatatoare, substantiv feminin (care fata; organ genital al vacii).
Limba Latina fĕtare (Puscariu 587; Candrea-dens., 562; Rew 3271; Dar), conform sard. fedare, sicil. fitari, abruz. feta, march. feta, piem. fe (in sicil. si abruz. cu sensul special de „a face oua”), Santander jedar.
Derivat fataciune, substantiv feminin (fatat al oilor; cuvant invechit, dobanda luata pentru pamint; tarc rezervat pentru oi sa fete; fatat; organ genital al vacii), cu sufix -ciune, ca mortaciune, spurcaciune (dupa Candrea-dens., 563 si Rew, direct din limba latina fetationem); fataciunat, substantiv neutru (invechit, numaratoare a turmelor); fatat, substantiv neutru (actiunea de a fata); fatatoare, adjectiv (care fata); fatatoare, substantiv feminin (care fata; organ genital al vacii).