Geamăn -ă
Definitie, sens si explicatie
1Geamăn, -ă, gemeni, -e, adjectiv
1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Care a fost nascut odata cu alta fiinta si de catre aceeasi mama sau femela. ♦ (Pop.; substantivat, m.pl.art.) Constelatie care apartine Caii-laptelui, formata din doua stele principale (numite Castor si Polux) si un numar de stele mai putin stralucitoare. ♦ (Despre plante) Care are doua tulpini crescute din aceeasi radacina; (despre fructe) crescute lipite cate doua.
2. (Anat.; in sintagma) Muschii gemeni = muschii, dispusi pereche, ai gambei. [Varianta: (rar) Gemen, -a adjectiv ] – Limba Latina Geminus.
1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Care a fost nascut odata cu alta fiinta si de catre aceeasi mama sau femela. ♦ (Pop.; substantivat, m.pl.art.) Constelatie care apartine Caii-laptelui, formata din doua stele principale (numite Castor si Polux) si un numar de stele mai putin stralucitoare. ♦ (Despre plante) Care are doua tulpini crescute din aceeasi radacina; (despre fructe) crescute lipite cate doua.
2. (Anat.; in sintagma) Muschii gemeni = muschii, dispusi pereche, ai gambei. [Varianta: (rar) Gemen, -a adjectiv ] – Limba Latina Geminus.
2Geaman adjectiv m., plural gemeni; f. singular geamana, plural gemene
3Geamăn geamana (gemeni, gemene) 1) (despre fiinte) Care a fost nascut in acelasi timp cu altul (sau cu altii) de o mama. 2) (despre tulpini) Care a crescut impreuna cu o alta tulpina din aceeasi radacina. 3) (despre plante) Care are o asemenea tulpina. 4) (despre fructe) Care a crescut lipit de alt fruct. /<lat. geminus
4Geamắn (geamana), adjectiv – Care a fost nascut odata cu alta fiinta de catre aceeasi mama. – Mr. geamin.
Limba Latina gĕmĭnus (Puscariu 704; Candrea-dens., 722; Rew 3723; Dar), conform limba italiana gemino, franceza (jumeau), sp. (gemelo), port. gemeo.
Uz general (Alr, Ii, 210). – Derivat gemanar, substantiv masculin (geaman); gemanare, substantiv feminin (furcuta; la car, furculita: raspintie; cuvant invechit, deget copitat); gemanarita, substantiv feminin (orhidee, Orchis papilionacea); ingemana, verb (a cupla, a uni; a bifurca, a ramifica), ce ar putea proveni si direct din limba latina ingĕmĭnāre „a repeta” (Puscariu 849; Candrea-dens., 725; Dar); gemana, verb (a cupla), este cuvint rar, cam indoielnic, care apare numai la Candrea-dens., 724; der din limba latina gĕmĭnāre; inge(ma)nat, adjectiv (cuplat; bifurcat; crapat); ingemanarat, adjectiv (bifurcat), incrucisare a lui ingemanat cu gemanare; gearman (var. gherman), substantiv neutru (Trans., cumpana putului).
Limba Latina gĕmĭnus (Puscariu 704; Candrea-dens., 722; Rew 3723; Dar), conform limba italiana gemino, franceza (jumeau), sp. (gemelo), port. gemeo.
Uz general (Alr, Ii, 210). – Derivat gemanar, substantiv masculin (geaman); gemanare, substantiv feminin (furcuta; la car, furculita: raspintie; cuvant invechit, deget copitat); gemanarita, substantiv feminin (orhidee, Orchis papilionacea); ingemana, verb (a cupla, a uni; a bifurca, a ramifica), ce ar putea proveni si direct din limba latina ingĕmĭnāre „a repeta” (Puscariu 849; Candrea-dens., 725; Dar); gemana, verb (a cupla), este cuvint rar, cam indoielnic, care apare numai la Candrea-dens., 724; der din limba latina gĕmĭnāre; inge(ma)nat, adjectiv (cuplat; bifurcat; crapat); ingemanarat, adjectiv (bifurcat), incrucisare a lui ingemanat cu gemanare; gearman (var. gherman), substantiv neutru (Trans., cumpana putului).