Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Geamăn -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: geámăn -ă
Cuvantul fara diacritice: geaman

Definitie: GEAMĂN, -Ă, gemeni, -e, adjectiv 1. (Despre ființe; adesea substantivat) Care a fost născut odată cu altă ființă și de către aceeași mamă sau femelă. ♦ (Pop.; substantivat, m.pl.art.) Constelație care aparține Căii-Laptelui, formată din două stele principale (numite Castor și Polux) și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ (Despre plante) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; (despre fructe) crescute lipite câte două. 2. (Anat.; în sintagma) Mușchii gemeni = mușchii, dispuși pereche, ai gambei. [Varianta: (rar) gemen, -ă adjectiv ] – Limba Latina geminus.

2 * Cuvantul cu diacritice: geámăn
Cuvantul fara diacritice: geaman

Definitie: geamăn adjectiv m., plural gemeni; f. singular geamănă, plural gemene

3 * Cuvantul cu diacritice: geámăn geámănă gémeni gémene
Cuvantul fara diacritice: geaman

Definitie: GEAMĂN geamănă (gemeni, gemene) 1) (despre ființe) Care a fost născut în același timp cu altul (sau cu alții) de o mamă. 2) (despre tulpini) Care a crescut împreună cu o altă tulpină din aceeași rădăcină. 3) (despre plante) Care are o asemenea tulpină. 4) (despre fructe) Care a crescut lipit de alt fruct. limba latina geminus

4 * Cuvantul cu diacritice: geamắn geámănă
Cuvantul fara diacritice: geaman

Definitie: geaman (geamănă), adjectiv – Care a fost născut odată cu altă ființă de către aceeași mamă. – Mr. geamin. Limba Latina gĕmĭnus (Pușcariu 704; Candrea-Dens., 722; REW 3723; DAR), conform limba italiana gemino, franceza (jumeau), sp. (gemelo), port. gemeo. Uz general (ALR, II, 210). – Derivat gemănar, substantiv masculin (geamăn); gemănare, substantiv feminin (furcuță; la car, furculiță: răspîntie; cuvant invechit, deget copitat); gemănăriță, substantiv feminin (orhidee, Orchis papilionacea); îngemăna, verb (a cupla, a uni; a bifurca, a ramifica), ce ar putea proveni și direct din limba latina ingĕmĭnāre „a repeta” (Pușcariu 849; Candrea-Dens., 725; DAR); gemăna, verb (a cupla), este cuvînt rar, cam îndoielnic, care apare numai la Candrea-Dens., 724; der din limba latina gĕmĭnāre; înge(mă)nat, adjectiv (cuplat; bifurcat; crăpat); îngemănărat, adjectiv (bifurcat), încrucișare a lui îngemănat cu gemănare; gearmăn (var. ghermăn), substantiv neutru (Trans., cumpăna puțului).