Gleznă
Definitie, sens si explicatie
1Gléznă, glezne, substantiv feminin
1. Parte a membrului inferior care cuprinde portiunea articulatiei tibiei cu tarsul. ♦ Proeminenta osoasa formata in aceasta regiune. ♦ Parte mai subtire a gambei, situata deasupra articulatiei tibiei cu tarsul.
2. Parte a piciorului unor animale cuprinsa intre fluier si chisita. – Din limba slava (veche) Glezinŭ, glezna.
1. Parte a membrului inferior care cuprinde portiunea articulatiei tibiei cu tarsul. ♦ Proeminenta osoasa formata in aceasta regiune. ♦ Parte mai subtire a gambei, situata deasupra articulatiei tibiei cu tarsul.
2. Parte a piciorului unor animale cuprinsa intre fluier si chisita. – Din limba slava (veche) Glezinŭ, glezna.
2Gléznă substantiv (Anatomie) (popular) oul-piciorului.
3Glezna substantiv feminin, g.-d. art. gleznei; plural glezne
4Gléznă -e f. 1) (la om) Parte a piciorului care cuprinde portiunea articulatiei tibiei cu tarsul. 2) Proeminenta osoasa formata in aceasta parte a piciorului. 3) Parte mai subtire a gambei, situata deasupra articulatiei tibiei cu tarsul. 4) (la unele animale) Portiune a membrului cuprinsa intre fluier si chisita. [G.-d. Gleznei] /<sl. glezinu, glezna
5Glezna (glezne), substantiv feminin – Parte a piciorului care cuprinde articulatia tibiei cu tarsul. – Mr. glezna.
Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, Ii, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), conform limba sarba:, cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, limba rusa glezna.
Cuvint comun (Alr, I, 59).
Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, Ii, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), conform limba sarba:, cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, limba rusa glezna.
Cuvint comun (Alr, I, 59).