Glorie
Definitie, sens si explicatie
1Glorie, glorii, substantiv feminin Onoare, marire, slava adusa unei persoane, unui eveniment etcetera; faima, renume obtinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru insusiri exceptionale. ♦ Persoana de mare valoare. – Din lat., limba italiana Gloria.
2Glorie substantiv
1. grandoare, maretie, marire, slava, splendoare, stralucire, (invechit) marie, marime. (Trecutul de - al neamului.)
2. cinste, cinstire, elogiu, lauda, marire, omagiu, preamarire, preaslavire, proslavire, slava, slavire, (invechit) marie, pohfala, pohvalenie. (Sa aducem - eroilor patriei.)
3. verifica cuvantul: fala.
4. verifica cuvantul: celebritate.
5. (concretizat) celebritate, (invechit) ilustratiune. (A ajuns o - a medicinei.)
1. grandoare, maretie, marire, slava, splendoare, stralucire, (invechit) marie, marime. (Trecutul de - al neamului.)
2. cinste, cinstire, elogiu, lauda, marire, omagiu, preamarire, preaslavire, proslavire, slava, slavire, (invechit) marie, pohfala, pohvalenie. (Sa aducem - eroilor patriei.)
3. verifica cuvantul: fala.
4. verifica cuvantul: celebritate.
5. (concretizat) celebritate, (invechit) ilustratiune. (A ajuns o - a medicinei.)
3Glorie substantiv feminin (silabe -ri-e), art. gloria (silabe -ri-a), g.-d. art. gloriei; plural glorii, art. gloriile (silabe -ri-i-)
4Glorie -i f. 1) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; recunoastere unanima; faima; renume; popularitate. 2) Faima de care se bucura cineva datorita meritelor sale; slava; stralucire; splendoare. 3) Persoana de mare valoare. [G.-d. Gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., limba italiana gloria
5Glorie substantiv feminin
1. Stralucire, renume prin virtuti exceptionale; onoare, slava.
2. Om deosebit de valoros; celebritate.
3. Aureola luminoasa in forma de fascicul radial (in pictura, sculptura, decoratie), simbolizand sfintenia. (< lat., limba italiana gloria)
1. Stralucire, renume prin virtuti exceptionale; onoare, slava.
2. Om deosebit de valoros; celebritate.
3. Aureola luminoasa in forma de fascicul radial (in pictura, sculptura, decoratie), simbolizand sfintenia. (< lat., limba italiana gloria)
6Glorie substantiv feminin
1. Stralucire, renume obtinut prin virtuti exceptionale; onoare, slava.
2. Persoana deosebit de valoroasa. [Pronume -ri-e, gen. -iei. / < limba latina gloria, conform limba italiana gloria].
1. Stralucire, renume obtinut prin virtuti exceptionale; onoare, slava.
2. Persoana deosebit de valoroasa. [Pronume -ri-e, gen. -iei. / < limba latina gloria, conform limba italiana gloria].
7Glorie (glorii), substantiv feminin – Onoare, marire, slava.
Limba Latina gloria (secolul Xix). – Derivat glorios, adjectiv ; glorifica, verb
Limba Latina gloria (secolul Xix). – Derivat glorios, adjectiv ; glorifica, verb