Gușter

Gușter, (I) gușteri, substantiv masculin, (Ii, iii) guștere, substantiv neutru I. Substantiv masculin Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis). II. Substantiv neutru (Regional) Gâtlej; esofag.
Omușor. III. Substantiv neutru (Medicină; popular) Crup. – Din bulgară, sârbo-croată Gušter.

DEX – dicționarul explicativ

Gușter gușteri masculin 1) Șopârlă cu spatele verde și cu coada foarte lungă, care se hrănește cu insecte; șopârlă verde. 2) popular Parte a tubului digestiv cuprins între faringe și stomac; esofag. 3) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; omușor; uvulă; împărătuș. /<bulgară, sârbă gušter

NODEX – noul dicționar explicativ

Gușter (-ri), substantiv masculin –
1. Varietate de șopîrlă, Lacerta viridis. –
2. Anghină difterică (pe laringe). –
3. Gît, gîtlej, beregată. –
4. Omușor. –
5. Anghină. – Aromână guștu, meglenoromână gușter.
Slavă (bulgară, sârbă, croată) gušter (Miklosich, Slaw.
Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), conform slavă jašterŭ „șopîrlă”, neogreacă vουστέρα.
Pentru semantism, conform Cihac. – Derivat gușteroaică, substantiv feminin (șopîrlă); gușteriță, substantiv feminin (parazit intestinal, la cai), din slavă jašterica, sârbă gušterica, bulgară gušterice (Conev 46), conform neogreacă γουστερίτσα (Meyer, Neugr.
St., II, 24); gușterariță, substantiv feminin (anghină).

DER – dicționarul etimologic

Gușter, gușteri substantiv masculin
1. (peiorativ) grănicer.
2. persoană naivă. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Dicționar de argou