Definitie Eter - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ETÉR, (1, 2, 4) eteri, substantiv masculin (3) eteruri, substantiv neutru
1. Substantiv masculin Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri in industrie.
2. Substantiv masculin Substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) avand proprietati fizice contradictorii, care ar umple intregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice.
3. Substantiv neutru: Figurativ Aer, atmosfera, cer, vazduh.
4. Substantiv masculin (În conceptia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamant si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din franceza Ether, limba latina Aether.

Varianta definitie 2: Eter2(o)- element heter(o)-.

Varianta definitie 3: ETÉR1 I. substantiv masculin
1. (termen antic) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant).
2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid.
3. compus organic obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil si inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent in industrie, in medicina etcetera II. substantiv neutru (figurativ) aer, atmosfera, cer, vazduh. (< franceza ether, limba latina aether, limba greaca (veche) aither, cer)

Varianta definitie 4: ETÉR substantiv verifica cuvantul: aer, atmosfera, cer, slava, spatiu, vazduh, zari.

Varianta definitie 5: Eter („combinatie organica lichida”, fil. „element al universului”) substantiv masculin, plural eteri

Varianta definitie 6: Eter (aer, atmosfera) substantiv neutru, plural eteruri

Varianta definitie 7: ETÉR -i m. 1) Compus organic volatil si inflamabil, obtinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit in industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice si in medicina. 2) Mediu material care ar umple spatiul din univers. 3) figurat Învelis gazos care inconjoara Pamantul; aer; atmosfera; vazduh; cer. /<fr. ether, limba latina aether

Varianta definitie 8: ETÉR substantiv masculin
1. (În filozofia antica) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alaturi de foc, apa, aer si pamant).
2. Compus organic obtinut din alcooli sau din fenoli, foarte intrebuintat in industrie.
3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni in spatiu si ale carui oscilatii ar constitui undele electromagnetice. substantiv neutru (Figurat) Spatiul atmosferic. [Plural -ri, (substantiv neutru) -ruri. / < franceza ether, conform limba greaca (veche) aither – aer curat].

Varianta definitie 9: Eter, eteruri substantiv neutru
1. visare.
2. drog. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)