Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Caracter

1 * Cuvantul cu diacritice: caractér
Cuvantul fara diacritice: caracter

Definitie: CARACTER, caractere, substantiv neutru 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etcetera Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din franceza caractere, limba latina character.

2 * Cuvantul cu diacritice: caractér
Cuvantul fara diacritice: caracter

Definitie: CARACTER substantiv 1. verifica cuvantul: însușire. 2. verifica cuvantul: factură. 3. verifica cuvantul: fire. 4. literă. (Scris cu -e gotice.) 5. verifica cuvantul: semn grafic.

3 * Cuvantul cu diacritice: caractér
Cuvantul fara diacritice: caracter

Definitie: caracter substantiv neutru, plural caractere

4 * Cuvantul cu diacritice: caractér -e
Cuvantul fara diacritice: caracter

Definitie: CARACTER -e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natură. - dârz. 2) Ansamblu de dispoziții înăscute, care constituie structura psihică a unui individ. - flegmatic. 3) Proprietate morală care se manifestă prin perseverență, vigurozitate și corectitudine. A avea -. 4) Personalitate care demonstrează asemenea calități. - puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietăți psihice și morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trăsătură; particularitate. - ereditar. 7) Semn convențional. - algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. - gros. - roman. 9) Semnal sau element de informație folosit în codul unui calculator. franceza caractere, limba latina character

5 * Cuvantul cu diacritice: caractér
Cuvantul fara diacritice: caracter

Definitie: CARACTER substantiv neutru 1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. o dans de - = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de - = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor. 2. personalitate morală caracterizată prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etcetera 3. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară. 4. particularitate de structură, formă, substanță sau funcție a unui organism. ♢ caracteristică a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; literă, semn grafic de același corp și aceeași familie. ♢ (informatica) literă, cifră, semn particular. 6. (matematica) numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta. (< franceza caractere, limba latina character, limba greaca (veche) kharakter)

6 * Cuvantul cu diacritice: caractér
Cuvantul fara diacritice: caracter

Definitie: CARACTER substantiv neutru 1. Totalitatea trăsăturilor psihice esențiale și stabile ale omului, care se manifestă în modul specific de a se comporta al acestuia. ♢ Dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trăsături psihice complexe prezentată într-o operă literară. ♦ Ansamblu de însușiri morale manifestate prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etcetera 2. Particularitate distinctivă care constituie specificul unui lucru. 3. Literă, semn grafic. 4. (Matematica) Numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta. [Accentuat și caracter. / < franceza caractere, conform limba latina character, limba greaca (veche) charakter – semn].