Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Haită

1 * Cuvantul cu diacritice: háită
Cuvantul fara diacritice: haita

Definitie: HAITĂ, haite, substantiv feminin 1. Grup de câini, de lupi etcetera care umblă împreună (după pradă). ♦ Figurativ Bandă (de răufăcători). 2. (Înv.) Vânătoare (cu gonaci și câini); goană. 3. (Regional) Cățea (rea); prin extensiune câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din limba maghiara hajto.

2 * Cuvantul cu diacritice: háită
Cuvantul fara diacritice: haita

Definitie: HAITĂ substantiv verifica cuvantul: cățea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

3 * Cuvantul cu diacritice: háită
Cuvantul fara diacritice: haita

Definitie: HAITĂ substantiv 1. (regional) potaie, toană. (O - de lupi.) 2. verifica cuvantul: goană. (- este o metodă de vânătoare.)

4 * Cuvantul cu diacritice: háită
Cuvantul fara diacritice: haita

Definitie: haită substantiv feminin, plural haite

5 * Cuvantul cu diacritice: háită
Cuvantul fara diacritice: haita

Definitie: HAITĂ -e f. 1) Mulțime de indivizi din aceeași specie care umblă împreună (după pradă). - de câini. - de lupi. 2) fig. familiar Grup neorganizat de persoane care încalcă legile și normele de conduită, aruncându-se asupra cuiva (ca o mulțime de câini sau de lupi). ungara hajto

6 * Cuvantul cu diacritice: háită háite
Cuvantul fara diacritice: haita

Definitie: haită (haite), substantiv feminin – 1. Grup de vînători cu cîini și gonaci. – 2. Grup de cîini de vînătoare. – 3. Cățea. – 4. Femeie stricată. Mag. hajta „hăituire, gonire” (Cihac, II, 505; DAR; Galdi, Dict., 92), din mag. hajtani „a împinge, a hăitui” (Scriban). – Derivat haitău (var. haiteu, hăitău, haidau), substantiv masculin (gonaci, hăitaș; văcar; pungaș), a cărui ultimă varianta specializată la ultimele sensuri, pare a indica o încrucișare cu haiduc (după DAR, mai curînd cu huidui și haidamac); hăitaș, substantiv masculin (gonaci); hăitaș, substantiv masculin (hăituire; amendă pentru vitele găsite pe terenuri interzise), din mag. hajtas „hăituire”; hăitui, verb (a stîrni, a goni vînatul spre vînători; a speria, a urmări, a încolți; a străbate), din mag. hajtani (după Skok 73, din rut. hajtuvaty); hăituială, substantiv feminin (goană după vînat); hăituitor, substantiv masculin (gonaci, hăitaș); hăitic, substantiv neutru (ceată de lupi); hăitiș, adjectiv (cu picioarele strîmbe) din același mag. hajtani, cu sensul special de „a îndoi” (după Löwe 60, din verifica cuvantul: mag. hajtas „cotitură”); înhăita, verb reflexiv (a intra într-o bandă, a se însoți, a se asocia; a se golăni). – Din rom. provine rut. hajdej (Candrea, Elemente, 404).

7 * Cuvantul cu diacritice: haită
Cuvantul fara diacritice: haita

Definitie: haită, haite substantiv feminin 1. bandă de răufăcători. 2. femeie rea sau desfrânată. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)