Han
Definitie, sens si explicatie
1Han1, hani, substantiv masculin Titlu purtat, in evul mediu, de conducatorii mongoli si preluat de suveranii multor tari din Orient; persoana care avea acest titlu; han-tatar. – Din limba turca: Han.
2Han2, hanuri, substantiv neutru Local cu ospatarie unde se pot adaposti peste noapte drumetii (cu caii si carutele lor). – Din limba turca: Han.
3Han substantiv (Ist.) han-tatar.
4Han substantiv (prin Transilvania) cearda, (Mold. si Transilvania) fagadau, (invechit) birt, locanta, tractir. (A tras peste noapte la un -.)
5Han (persoana) substantiv masculin, plural hani
6Han (local) substantiv neutru, plural hanuri
7Han2 -Uri n. cuvant invechit Cladire cu camere de dormit, cu ospatarie si cu grajduri, unde ramaneau peste noapte calatorii cu caii si carutele. /<turc. han
8Han1 -I m. ist. (in unele tari din Orient; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al unui stat; monarh; suveran. /<turc. han
9Han (-nuri), substantiv neutru – Local cu ospatarie unde se poate innopta. – Mr. hame, megl. an.
Limba Turca: han (Röesler 606; seineanu, Ii, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), conform limba neogreaca: χάνι, limba albaneza han, bulgara, limba sarba: han.
Cuvintul mr., de la varianta limba turca: hane. – Derivat hangiu (mr. hangi), substantiv masculin (persoana care tine un han), din limba turca: hançi, conform limba neogreaca: χαντζής, limba albaneza hanği, bulgara handžiia, limba sarba: hanğija; hangita (var. hangioaica), substantiv feminin (nevasta de hangiu; femeie care tine un han).
Limba Turca: han (Röesler 606; seineanu, Ii, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), conform limba neogreaca: χάνι, limba albaneza han, bulgara, limba sarba: han.
Cuvintul mr., de la varianta limba turca: hane. – Derivat hangiu (mr. hangi), substantiv masculin (persoana care tine un han), din limba turca: hançi, conform limba neogreaca: χαντζής, limba albaneza hanği, bulgara handžiia, limba sarba: hanğija; hangita (var. hangioaica), substantiv feminin (nevasta de hangiu; femeie care tine un han).
10Han (hani), substantiv masculin – Titlu purtat de conducatorii tatari.
Limba Turca: (tat.) han (seineanu, Ii, 203), conform limba rusa chan, franceza khan, sp. kan. – Derivat hanie, substantiv feminin (demnitate de han); hanesc, adjectiv (propriu unui han); hanesc, adjectiv (propriu unui han); hantatar, substantiv masculin (han).
Limba Turca: (tat.) han (seineanu, Ii, 203), conform limba rusa chan, franceza khan, sp. kan. – Derivat hanie, substantiv feminin (demnitate de han); hanesc, adjectiv (propriu unui han); hanesc, adjectiv (propriu unui han); hantatar, substantiv masculin (han).
11Han, hani substantiv masculin (intl.) sef de banda. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)