Haos
Definitie, sens si explicatie
1Haos, haosuri, substantiv neutru
1. Stare primitiva, de neorganizare, in care, dupa cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia inainte de aparitia universului cunoscut de om; (in unele conceptii teogonice) spatiu nemarginit, cufundat in bezna si umplut de „neguri”, in care s-ar fi gasit, intr-un amestec confuz, elementele si materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatiu nemarginit sub forma unei divinitati.
2. Stare generala de mare confuzie, dezordine mare, invalmaseala, neorganizare. [Varianta: (invechit) Caos substantiv neutru] – Din franceza, limba latina Chaos.
1. Stare primitiva, de neorganizare, in care, dupa cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia inainte de aparitia universului cunoscut de om; (in unele conceptii teogonice) spatiu nemarginit, cufundat in bezna si umplut de „neguri”, in care s-ar fi gasit, intr-un amestec confuz, elementele si materia inainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordiala a materiei. ♦ Personificare a acestui spatiu nemarginit sub forma unei divinitati.
2. Stare generala de mare confuzie, dezordine mare, invalmaseala, neorganizare. [Varianta: (invechit) Caos substantiv neutru] – Din franceza, limba latina Chaos.
2Haos substantiv neutru
1. stare de neorganizare in care cei vechi presupuneau ca se afla materia inainte de aparitia universului cunoscut de om.
2. (figurativ) stare de confuzie, de dezordine. (< franceza, limba latina chaos)
1. stare de neorganizare in care cei vechi presupuneau ca se afla materia inainte de aparitia universului cunoscut de om.
2. (figurativ) stare de confuzie, de dezordine. (< franceza, limba latina chaos)
3Haos antonim: ordine
4Haos substantiv
1. verifica cuvantul: babilonie.
2. verifica cuvantul: debandada.
1. verifica cuvantul: babilonie.
2. verifica cuvantul: debandada.
5Haos substantiv neutru, plural haosuri
6Haos -Uri n. 1) (in mitologia si in filozofia greaca veche) Spatiu nemarginit conceput ca un amestec confuz de elemente materiale, care ar fi existat pana la aparitia lumii. 2) figurativ Dezordine completa; confuzie generala. /<fr., limba latina chaos
7Haos substantiv neutru
1. Stare de neorganizare in care presupuneau cei vechi ca se afla materia inainte de aparitia universului cunoscut de om.
2. (Figurat) Neoranduiala, neorganizare, dezordine. [Pronume ha-os, varianta caos, chaos substantiv neutru / < limba greaca (veche) chaos, conform franceza chaos].
1. Stare de neorganizare in care presupuneau cei vechi ca se afla materia inainte de aparitia universului cunoscut de om.
2. (Figurat) Neoranduiala, neorganizare, dezordine. [Pronume ha-os, varianta caos, chaos substantiv neutru / < limba greaca (veche) chaos, conform franceza chaos].