Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Har

1 * Cuvantul cu diacritice: har
Cuvantul fara diacritice: har

Definitie: HAR, haruri, substantiv neutru 1. (În religia creștină) Dar², ajutor spiritual, grație divină acordată omului. ♢ Expresie (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului ♦ Puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 2. Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; prin extensiune talent, vocație, dar². 3. (Înv.) Dar² sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită. – Din limba slava (veche) chari.

2 * Cuvantul cu diacritice: har
Cuvantul fara diacritice: har

Definitie: HAR substantiv 1. verifica cuvantul: milă. 2. verifica cuvantul: grație. 3. verifica cuvantul: slavă. 4. verifica cuvantul: aptitudine. 5. verifica cuvantul: dar.

3 * Cuvantul cu diacritice: har
Cuvantul fara diacritice: har

Definitie: har substantiv neutru, plural haruri

4 * Cuvantul cu diacritice: har
Cuvantul fara diacritice: har

Definitie: HAR -uri n. 1) (în credința creștină) Grație divină acordată omului. - dumnezeiesc. 2) Calitate naturală care trezește admirație. 3) poet. Aptitudine naturală deosebită; dar; talent; vocație. limba slava (veche) chari

5 * Cuvantul cu diacritice: har háruri
Cuvantul fara diacritice: har

Definitie: har (haruri), substantiv neutru – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul limba slava (veche) chari. Secolul XVI. – Derivat harnic, adjectiv (învechit, recunoscător; capabil; activ, harnic), cu sufix -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din limba slava (veche) charinŭ, conform bulgara haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adjectiv (învechit, nedemn; leneș); hărnici, verb (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, substantiv feminin (capacitate, activitate, hărnicie). Conform: hărăzi, haram.