Havalea
Definitie, sens si explicatie
1Havalea, havalele, substantiv feminin Îndatorire constand din prestarea de zile de claca, podvezi etcetera, pe care o aveau taranii pe vremea clacii. ♦ Prestatie in bani sau in natura facuta in contul haraciului. – Din limba turca: Havale.
2Havalea substantiv feminin, art. havaleaua, g.-d. art. havalelei; plural havalele
3Havalea -Ele f. cuvant invechit (in perioada medievala) Munca pe care taranii erau obligati sa o presteze in folosul domniei sau al mosierilor. /<turc. havale
4Havalea, havalele, substantiv feminin (invechit)
1. indatorire, sarcina constand din prestarea de zile de claca, corvoada, podvezi etcetera pe care o aveau taranii in vremea clacii; prestatia in bani sau in natura facuta in contul haraciului.
2. ordin, mandat al Portii otomane prin care se cerea Țarilor romane haraciul (contributie in bani si in natura).
3. contributie in bani si natura ceruta de Poarta, in contul haraciului.
4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.
1. indatorire, sarcina constand din prestarea de zile de claca, corvoada, podvezi etcetera pe care o aveau taranii in vremea clacii; prestatia in bani sau in natura facuta in contul haraciului.
2. ordin, mandat al Portii otomane prin care se cerea Țarilor romane haraciul (contributie in bani si in natura).
3. contributie in bani si natura ceruta de Poarta, in contul haraciului.
4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.
5Havalea (havalele), substantiv feminin –
1. Act, tidula a sultanului referitoare la primirea tributului. –
2. Tribut, contributie, dare.
Limba Turca: havale „ordin de plata” (seineanu, Ii, 312; Lokotsch 974), conform limba neogreaca: χαβαλές „functie”. – Derivat havalagiu, substantiv masculin (slujbas la finantele turcesti), secolul Xviii, cuvant invechit
1. Act, tidula a sultanului referitoare la primirea tributului. –
2. Tribut, contributie, dare.
Limba Turca: havale „ordin de plata” (seineanu, Ii, 312; Lokotsch 974), conform limba neogreaca: χαβαλές „functie”. – Derivat havalagiu, substantiv masculin (slujbas la finantele turcesti), secolul Xviii, cuvant invechit