Henoteism
Definitie, sens si explicatie
1Henoteism substantiv neutru Forma primitiva de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, in care una din divinitatile adorate devine principalul obiect de cult. – Din limba germana Henotheismus, franceza Henotheisme.
2Henoteism substantiv neutru forma primitiva de religie in care credinciosii se inchina unei singure divinitati, fara a exclude existenta altora. (< franceza henotheisme)
3Henoteism substantiv neutru
4Henoteism substantiv neutru Forma de religie in care credinciosii se inchina unui singur zeu, fara a exclude existenta altora. [Pronume -te-ism. / < franceza henotheisme, limba germana Henotheismus, conform limba greaca (veche) heis, henos – unu, theos – zeu].