Hipogeu -gee
Definitie, sens si explicatie
1Hipogéu, -gÉe, hipogei, -gee, substantiv neutru, adjectiv
1. Substantiv neutru: (În antichitate) Constructie subterana alcatuita din mai multe incaperi, destinate sa serveasca de mormant.
2. Adjectiv (Zool., Botanica) Care traieste sub pamant. – Din franceza Hypogee.
1. Substantiv neutru: (În antichitate) Constructie subterana alcatuita din mai multe incaperi, destinate sa serveasca de mormant.
2. Adjectiv (Zool., Botanica) Care traieste sub pamant. – Din franceza Hypogee.
2Hipogéu2, -ă adjectiv
1. (despre animale, plante) care traieste sub pamant. ♢ (despre un mod de germinatie) la care cotiledoanele nu ies la suprafata pamantului.
2. (despre roci, procese geologice) care isi are originea in interiorul pamantului. (< franceza hypoge, limba greaca (veche) hypogeios)
1. (despre animale, plante) care traieste sub pamant. ♢ (despre un mod de germinatie) la care cotiledoanele nu ies la suprafata pamantului.
2. (despre roci, procese geologice) care isi are originea in interiorul pamantului. (< franceza hypoge, limba greaca (veche) hypogeios)
3Hipogéu1 substantiv neutru (termen antic) constructie, mormant subteran. (< franceza hypogee, limba latina hypogeum, limba greaca (veche) hypogeion)
4Hipogeu adjectiv m., plural hipogei; f. singular si plural hipogee
5Hipogeu substantiv neutru, art. hipogeul; plural hipogee
6Hipogéu, -Ée substantiv neutru (Ant.) Constructie, (prin specializare) mormant subteran. [< franceza hypogee].
7Hipogéu, -Ée adjectiv (Despre animale, plante; op. e p i g e u) Care traieste sub pamant. ♦ (Despre un mod de germinatie) La care cotiledoanele nu ies la suprafata pamantului. ♦ (Despre roci sau procese geologice) Care isi are originea in interiorul pamantului. [< franceza hypoge, conform limba greaca (veche) hypo – sub, ge – pamant].