Hleab
Definitie, sens si explicatie
1Hleab, hleaburi, substantiv neutru (Regional) Lucru rau, stricat, vechi. – Conform: limba ucraineana c h l j a b a t y „a se clatina, a fi hodorogit”.
2Hleab substantiv neutru, plural hleaburi
3Hleab -Uri n. popular 1) Obiect invechit si deteriorat; vechitura. 2) figurativ peior.
Om (sau animal) slabanog si sleit de puteri (din cauza varstei inaintate sau a unei boli); rabla. /conform limba ucraineana chljabaty
Om (sau animal) slabanog si sleit de puteri (din cauza varstei inaintate sau a unei boli); rabla. /conform limba ucraineana chljabaty
4Hleab (hleaburi), substantiv neutru –
1. (Moldova) Rest, fragment, ciob. –
2. Hirb.
Sl. chlĕbŭ „piine” (Cihac, Ii, 193).
Trebuie sa fi insemnat la inceput „rest de piine, bucata” si de aici „rest”.
Dar pleaca de la limba rusa chljabatĭ „a se rablagi”; Scriban crede ca este vorba de o metateza a lui bleah ‹ bleau. – Derivat hlibui, verb (a deteriora; a strica); hliban, substantiv neutru (Mold., piine); inhleba, verb (Mold., a purta pantofi prea mari).
1. (Moldova) Rest, fragment, ciob. –
2. Hirb.
Sl. chlĕbŭ „piine” (Cihac, Ii, 193).
Trebuie sa fi insemnat la inceput „rest de piine, bucata” si de aici „rest”.
Dar pleaca de la limba rusa chljabatĭ „a se rablagi”; Scriban crede ca este vorba de o metateza a lui bleah ‹ bleau. – Derivat hlibui, verb (a deteriora; a strica); hliban, substantiv neutru (Mold., piine); inhleba, verb (Mold., a purta pantofi prea mari).