1
Hodîc interjecție – Exprimă ideea de șchiopătat. – Variantă hontîc, hojmîc.
Creație exprimă, conform șontîc. – Derivat hodîcăi (variantă hotîcîi), verb (a șchiopăta), pe care Tiktin îl punea în legătură cu polonă chodaki „picioroange” și Dar cu slavă chodŭ „mers”, conform hod; hobîc, substantiv neutru (groapă), probabil în loc de hodic.
De aceeași origine trebuie să fie hojmalău (variantă hojmandrău, hajmandău), substantiv masculin (Moldova, gogoman, nătăfleț) al cărui semantism pare să se explice prin ideea de bază că „nu știe să se ferească de gropi”, conform definiția populară a prostului, dă în gropi (Philippide, II, 726, explică hojmalău prin osmanliu; Scriban, prin hojma, ca și cum ar însemna „totdeauna înalt”).
Conform și honcăi, verb (Muntenia, a se legăna, a șchiopăta), pe care Scriban, Arhiva, 1912 și Dar, îl pun în legătură cu maghiară hankodni „a se agita”.
Creație exprimă, conform șontîc. – Derivat hodîcăi (variantă hotîcîi), verb (a șchiopăta), pe care Tiktin îl punea în legătură cu polonă chodaki „picioroange” și Dar cu slavă chodŭ „mers”, conform hod; hobîc, substantiv neutru (groapă), probabil în loc de hodic.
De aceeași origine trebuie să fie hojmalău (variantă hojmandrău, hajmandău), substantiv masculin (Moldova, gogoman, nătăfleț) al cărui semantism pare să se explice prin ideea de bază că „nu știe să se ferească de gropi”, conform definiția populară a prostului, dă în gropi (Philippide, II, 726, explică hojmalău prin osmanliu; Scriban, prin hojma, ca și cum ar însemna „totdeauna înalt”).
Conform și honcăi, verb (Muntenia, a se legăna, a șchiopăta), pe care Scriban, Arhiva, 1912 și Dar, îl pun în legătură cu maghiară hankodni „a se agita”.
DER – dicționarul etimologic