Hrentui
Definitie, sens si explicatie
1Hrentui, hrentuiesc, verb Iv.
Reflexiv (Regional) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se imprastia, a se risipi. – Etimologie necunoscuta
Reflexiv (Regional) A se strica; a se hodorogi. ♦ A se imprastia, a se risipi. – Etimologie necunoscuta
2Hrentui verb verifica cuvantul: degrada, deteriora, invechi, strica, uza.
3Hrentui verb, indicativ prezent 3 plural hrentuiesc, imperfect 3 singular hrentuia; conjunctie: prezent 3 singular si plural hrentuiasca
4A se hrentui ma -Iesc intranzitiv popular 1) (despre constructii, vehicule etcetera) A se invechi, subrezindu-se; a se harbui; a se rablagi. 2) A se raspandi in diferite directii; a se risipi; a se imprastia. 3) figurativ (despre persoane) A-si pierde sanatatea si vigoarea; a se ramoli; a se hodo-rogi; a se subrezi. /conform ungara harantolni
5A hrentui -Iesc tranzitiv popular A face sa se hrentuiasca. /conform ungara harantolni
6Hrentui (-uesc, hrentuit), verb – (Moldova) A strica, a uza, a hodorogi. – Varianta hrintui, hrentui.
Origine incerta.
Din mag. harantolni „a strica” (Cihac, Ii, 507), sau dintr-un etimon limba slava (veche) comun ambelor limbi (Scriban).
Ultima varianta indica o contaminare cu sdrentui. – Derivat hrentuitura, substantiv feminin (stricare, uzare).
Origine incerta.
Din mag. harantolni „a strica” (Cihac, Ii, 507), sau dintr-un etimon limba slava (veche) comun ambelor limbi (Scriban).
Ultima varianta indica o contaminare cu sdrentui. – Derivat hrentuitura, substantiv feminin (stricare, uzare).