Iluzie
Definitie, sens si explicatie
1Iluzie substantiv feminin
1. aparenta inselatoare datorita perceperii deformate a realitatii.
2. (figurativ) speranta neintemeiata; amagire. ♢ a(-si) face iluzii = a nadajdui lucruri de nerealizat; a-si pierde iluziile = a ramane deceptionat din cauza nerealizarii unor sperante. (< franceza illusion, limba latina illusio)
1. aparenta inselatoare datorita perceperii deformate a realitatii.
2. (figurativ) speranta neintemeiata; amagire. ♢ a(-si) face iluzii = a nadajdui lucruri de nerealizat; a-si pierde iluziile = a ramane deceptionat din cauza nerealizarii unor sperante. (< franceza illusion, limba latina illusio)
2Iluzie antonim: deceptie, deziluzie, realitate
3Iluzie substantiv
1. (Med.) iluzie optica = pseudoblepsie.
2. verifica cuvantul: utopie.
3. inchipuire, naluca, nalucire, parere, (rar) naluceala, (figurativ) miraj. (N-a fost decat o -.)
4. verifica cuvantul: amagire.
1. (Med.) iluzie optica = pseudoblepsie.
2. verifica cuvantul: utopie.
3. inchipuire, naluca, nalucire, parere, (rar) naluceala, (figurativ) miraj. (N-a fost decat o -.)
4. verifica cuvantul: amagire.
4Iluzie substantiv feminin (silabe -zi-e), art. iluzia (silabe -zi-a), g.-d. art. iluziei; plural iluzii, art. iluziile (silabe -zi-i-)
5Iluzie -i f. 1) Percepere falsa, denaturata a unui obiect, determinata de unele stari psihice sau nervoase. ♢ - optica percepere vizuala denaturata a unor obiecte sau figuri din realitate, datorita particularitatilor de formare a imaginilor pe retina. 2) Aparenta neadecvata, ireala. - de prospetime. 3) figurat Idee cu caracter seducator, inselator; speranta neintemeiata; amagire; inselare. ♢ A-si face -i a spera lucruri irealizabile. [G.-d. Iluziei; Sil. -zi-e] /<fr. illusion, limba latina illusio, -onis
6Iluzie substantiv feminin
1. Aparenta inselatoare datorita perceperii denaturate a realitatii.
2. (Figurat) Speranta, dorinta neindeplinita; amagire. ♢ A(-si) face iluzii = a nadajdui sau a face sa nadajduiasca lucruri irealizabile. [Genitiv -iei, varianta iluziune substantiv feminin / conform limba latina illusio, franceza illusion].
1. Aparenta inselatoare datorita perceperii denaturate a realitatii.
2. (Figurat) Speranta, dorinta neindeplinita; amagire. ♢ A(-si) face iluzii = a nadajdui sau a face sa nadajduiasca lucruri irealizabile. [Genitiv -iei, varianta iluziune substantiv feminin / conform limba latina illusio, franceza illusion].
7Iluzie, iluzii, substantiv feminin
1. Perceptie falsa a unui obiect prezent inaintea ochilor, determinata de legile de formare a perceptiilor sau de anumite stari psihice sau nervoase.
2. Figurativ Situatie in care o aparenta sau o fictiune este considerata drept realitate; speranta neintemeiata, dorinta neindeplinita; amagire; himera. ♢ Expresie A(-si) face iluzii = a nadajdui sau a face sa nadajduiasca lucruri irealizabile; a (se) amagi.
A-si pierde iluziile = a ramane dezamagit. [Varianta : (invechit) Iluziune substantiv feminin] – Din franceza Illusion, limba latina Illusio, -onis.
1. Perceptie falsa a unui obiect prezent inaintea ochilor, determinata de legile de formare a perceptiilor sau de anumite stari psihice sau nervoase.
2. Figurativ Situatie in care o aparenta sau o fictiune este considerata drept realitate; speranta neintemeiata, dorinta neindeplinita; amagire; himera. ♢ Expresie A(-si) face iluzii = a nadajdui sau a face sa nadajduiasca lucruri irealizabile; a (se) amagi.
A-si pierde iluziile = a ramane dezamagit. [Varianta : (invechit) Iluziune substantiv feminin] – Din franceza Illusion, limba latina Illusio, -onis.
8Iluzie (iluzii), substantiv feminin – Închipuire, amagire, himera. – Varianta iluziune.
Limba Latina illusio (secolul Xix). – Varianta iluziona, verb, din franceza illusionner; iluzionist, substantiv masculin (scamator); iluzionism, substantiv masculin (profesiunea iluzionistului); iluzoriu, adjectiv (amagitor, himeric), din limba latina illusorius.
Limba Latina illusio (secolul Xix). – Varianta iluziona, verb, din franceza illusionner; iluzionist, substantiv masculin (scamator); iluzionism, substantiv masculin (profesiunea iluzionistului); iluzoriu, adjectiv (amagitor, himeric), din limba latina illusorius.