1
Impotență substantiv feminin Lipsă de vigoare; neputință.
Prin specializare Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din franceză Impotence, latină Impotentia.
Prin specializare Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din franceză Impotence, latină Impotentia.
DEX – dicționarul explicativ
2
Impotență substantiv feminin
1. lipsă de vigoare; neputință.
imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual.
2. impotență funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< franceză impotence, latină impotentia)
1. lipsă de vigoare; neputință.
imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual.
2. impotență funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< franceză impotence, latină impotentia)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Impotență substantiv feminin (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală.
Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< franceză impotence, latină impotentia].
Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< franceză impotence, latină impotentia].
DN – dicționar de neologisme
4
Impotență feminin 1) Caracter impotent; lipsă de putere, de vigoare. 2) Stare de impotent. [Genitiv-dativ Impotenței] /<franceză impotence, latină impotentia
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Impotență substantiv feminin, genitiv-dativ articulat impotenței
DOOM – dicționarul ortografic