Incapacitate
Definitie, sens si explicatie
1Incapacitate substantiv feminin Lipsa de capacitate, neputinta de a face ceva; prin extensiune nepricepere. ♦ Stare, situatie a unei persoane care nu are capacitatea legala de a se bucura de anumite drepturi. – Din franceza Incapacite.
2Incapacitate substantiv feminin lipsa de capacitate, de pricepere, de competenta; (prin extensiune) nepregatire; stangacie. (< franceza incapacite)
3Incapacitate antonim: capacitate
4Incapacitate substantiv
1. verifica cuvantul: inaptitudine.
2. verifica cuvantul: neputinta.
3. neputinta, slabiciune, (rar) impotenta, (popular) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (regional) nevoiosetura, (invechit) nemernicie. (- unui bolnav.)
4. incompetenta, necompetenta, nepregatire, ne-pricepere, (figurativ) slabiciune. (- unui profesor.)
1. verifica cuvantul: inaptitudine.
2. verifica cuvantul: neputinta.
3. neputinta, slabiciune, (rar) impotenta, (popular) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (regional) nevoiosetura, (invechit) nemernicie. (- unui bolnav.)
4. incompetenta, necompetenta, nepregatire, ne-pricepere, (figurativ) slabiciune. (- unui profesor.)
5Incapacitate substantiv feminin, g.-d. art. incapacitatii
6Incapacitate f. 1) Lipsa de capacitate; inaptitudine. 2) Neputinta de a se folosi de unele drepturi legale. [G.-d. Incapacitatii] /<fr. incapacite
7Incapacitate substantiv feminin Lipsa de capacitate, neputinta de a face ceva; (prin extensiune) nepregatire, nepricepere. ♦ Situatia celui incapabil. [Conform: franceza incapacite].