Incident -ă
Definitie, sens si explicatie
1Incidént, -ă, incidenti, -te, substantiv neutru, adjectiv I. Substantiv neutru:
1. Întamplare neasteptata (si neplacuta) care apare in desfasurarea unei actiuni. ♢ Incident de frontiera = ciocnire armata intre fortele graniceresti a doua state vecine. ♦ Greutate, dificultate.
2. Obiectie (secundara si neasteptata) ridicata in cursul unui proces de una dintre parti. Ii. Adjectiv
1. (Despre cuvinte sau propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze.
2. (Fiz.; in sintagma) Raza incidenta = raza de lumina care cade pe suprafata unui corp sau pe suprafata care separa doua medii. – Din franceza Incident.
1. Întamplare neasteptata (si neplacuta) care apare in desfasurarea unei actiuni. ♢ Incident de frontiera = ciocnire armata intre fortele graniceresti a doua state vecine. ♦ Greutate, dificultate.
2. Obiectie (secundara si neasteptata) ridicata in cursul unui proces de una dintre parti. Ii. Adjectiv
1. (Despre cuvinte sau propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze.
2. (Fiz.; in sintagma) Raza incidenta = raza de lumina care cade pe suprafata unui corp sau pe suprafata care separa doua medii. – Din franceza Incident.
2Incidént, -ă I. adjectiv
1. (despre cuvinte, propozitii) intercalat intre partile unei propozitii sau ale unei fraze.
2. (despre fascicule de radiatii) care atinge o suprafata intr-un anumit punct.
Ii. substantiv neutru
1. eveniment neasteptat, neplacut, care survine in timpul unei activitati. ♢ greutate, dificultate.
2. (jur.) obiectie, contestatie accesorie la cauza principala a unui proces. (< franceza incident)
1. (despre cuvinte, propozitii) intercalat intre partile unei propozitii sau ale unei fraze.
2. (despre fascicule de radiatii) care atinge o suprafata intr-un anumit punct.
Ii. substantiv neutru
1. eveniment neasteptat, neplacut, care survine in timpul unei activitati. ♢ greutate, dificultate.
2. (jur.) obiectie, contestatie accesorie la cauza principala a unui proces. (< franceza incident)
3Incidént substantiv verifica cuvantul: exceptie.
4Incident adjectiv m., plural incidenti; f. singular incidenta, plural incidente
5Incident substantiv neutru, plural incidente
6Incidént2 -e n. 1) Întamplare neasteptata (si neplacuta), dificultate care survine in cursul unei actiuni. 2) jur.
Obiectie facuta in cursul procesului de una dintre partile implicate, care poate influenta sentinta. /<fr. incident, limba latina incidens, -ntis
Obiectie facuta in cursul procesului de una dintre partile implicate, care poate influenta sentinta. /<fr. incident, limba latina incidens, -ntis
7Incidént1 -ta (-ti, -te) 1) gram. (despre cuvinte, imbinari de cuvinte, propozitii) Care este intercalat intre partile unei propozitii sau fraze, neavand legaturi sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumina) Care cade pe suprafata unui corp intersectandu-l. /<fr. incident, limba latina incidens, -ntis
8Incidént substantiv neutru
1. Întamplare neplacuta care survine intr-o situatie, in timpul unei activitati. ♢ Incident de frontiera = ciocnire armata intre formatii graniceresti care apartin la doua state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate.
2. Obiectie, contestatie accesorie la cauza principala a unui proces. [< franceza incident].
1. Întamplare neplacuta care survine intr-o situatie, in timpul unei activitati. ♢ Incident de frontiera = ciocnire armata intre formatii graniceresti care apartin la doua state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate.
2. Obiectie, contestatie accesorie la cauza principala a unui proces. [< franceza incident].
9Incidént, -ă adjectiv
1. (Despre cuvinte, propozitii) Intercalat intre partile unei propozitii sau ale unei fraze.
2. Raza incidenta = raza care atinge o suprafata intr-un anumit punct. [Conform: franceza incident, limba italiana incidente].
1. (Despre cuvinte, propozitii) Intercalat intre partile unei propozitii sau ale unei fraze.
2. Raza incidenta = raza care atinge o suprafata intr-un anumit punct. [Conform: franceza incident, limba italiana incidente].