Individual -ă
Definitie, sens si explicatie
1Individual, -ă, individuali, -e, adjectiv
1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care priveste sau apartine unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de fiinte.
2. Care este executat de individ.
Munca individuala. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare in parte, fiecare pentru sine. [Pronuntat: -du-al] – Din franceza Individuel.
1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care priveste sau apartine unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de fiinte.
2. Care este executat de individ.
Munca individuala. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare in parte, fiecare pentru sine. [Pronuntat: -du-al] – Din franceza Individuel.
2Individual, -ă I. adjectiv
1. personal, propriu unui individ.
2. care se refera la un singur individ sau la un singur obiect.
Ii. substantiv neutru
1. concept estetico-literar desemnand exemplarul izolat, cazul particular.
2. (filozofie) singular. ♢ (adv.) in mod izolat. (< franceza individuel)
1. personal, propriu unui individ.
2. care se refera la un singur individ sau la un singur obiect.
Ii. substantiv neutru
1. concept estetico-literar desemnand exemplarul izolat, cazul particular.
2. (filozofie) singular. ♢ (adv.) in mod izolat. (< franceza individuel)
3Individual antonim: general
4Individual adjectiv
1. verifica cuvantul: personal.
2. verifica cuvantul: particular.
3. particular, personal, privat, propriu. (Probleme -; proprietate -.)
4. singular. (O atitudine -.)
5. verifica cuvantul: aparte.
1. verifica cuvantul: personal.
2. verifica cuvantul: particular.
3. particular, personal, privat, propriu. (Probleme -; proprietate -.)
4. singular. (O atitudine -.)
5. verifica cuvantul: aparte.
5Individual adjectiv m. (silabe -du-al), plural individuali; f. singular individuala, plural individuale
6Individual2 -a (-i, -e) 1) Care tine de individ; propriu individului. 2) Care apartine unui singur individ; al unui singur individ; particular. 3) Care este realizat de un singur individ. 4) Care este caracteristic numai pentru cineva sau ceva. [Silabe -du-al] /<lat. individualis, limba franceza: individuel
7Individual1 adverb În mod particular; in parte. [Silabe -du-al] /<lat. individualis, limba franceza: individuel
8Individual, -ă adjectiv
1. Personal, al unei singure persoane.
2. Facut de un singur individ.
3. Care se refera la individ sau care priveste o singura persoana. substantiv neutru (Filozofie) Singular. [Pronume -du-al. / conform franceza individuel].
1. Personal, al unei singure persoane.
2. Facut de un singur individ.
3. Care se refera la individ sau care priveste o singura persoana. substantiv neutru (Filozofie) Singular. [Pronume -du-al. / conform franceza individuel].