Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Inducție

1 * Cuvantul cu diacritice: indúcție
Cuvantul fara diacritice: inductie

Definitie: INDUCȚIE, inducții, substantiv feminin 1. Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită. ♢ Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil. Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență¹ (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. – Din franceza induction, limba latina inductio.

2 * Cuvantul cu diacritice: indúcție
Cuvantul fara diacritice: inductie

Definitie: INDUCȚIE substantiv feminin 1. raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ♢ metodă de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. 2. concluzie prin inducție (1). 3. influență exercitată de un țesut oarecare asupra țesuturilor vecine. ♢ mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează, sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 4. producere sau influențare a unui fenomen ori proces de către stimuli, factori, enzime etcetera ♢ producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< franceza induction, limba latina inductio)

3 * Cuvantul cu diacritice: indúcție
Cuvantul fara diacritice: inductie

Definitie: inducție substantiv feminin (silabe -ți-e), art. inducția (silabe -ți-a), g.-d. art. inducției; plural inducții, art. inducțiile (silabe -ți-i-)

4 * Cuvantul cu diacritice: indúcție -i
Cuvantul fara diacritice: inductie

Definitie: INDUCȚIE -i f. 1) (în opoziție cu deducție) Operație mintală constând în trecerea de la fapte la generalizări, de la particular la general. 2) Concluzie obținută printr-un astfel de raționament. 3) : -electromagnetică producere a unui câmp electric cu forță electromotoare, prin variația câmpului magnetic. [G.-D. inducției] limba latina inductio, -onis, limba franceza: induction

5 * Cuvantul cu diacritice: indúcție
Cuvantul fara diacritice: inductie

Definitie: INDUCȚIE substantiv feminin 1. (Log.) Formă de raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. ♦ Concluzie obținută prin inducție (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 3. Producere sau influențare a unui fenomen ori proces sub acțiunea unor stimuli, factori, enzime etcetera ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Genitiv -iei, varianta inducțiune substantiv feminin / conform limba latina inductio, franceza induction, limba rusa indukțiia].