1
Inerție, inerții, substantiv feminin
1. (Fizică) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
3. Figurat Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie.
4. (Medicină; în sintagma) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după naștere. – Din franceză Inertie, latină Inertia.
1. (Fizică) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
3. Figurat Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie, indolență, apatie.
4. (Medicină; în sintagma) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după naștere. – Din franceză Inertie, latină Inertia.
DEX – dicționarul explicativ
2
Inerție substantiv feminin
1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie. o inerție uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
2. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
4. (figurat) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie. (< franceză inertie, latină inertia)
1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie. o inerție uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
2. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
4. (figurat) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie. (< franceză inertie, latină inertia)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Inerție inerții feminin 1) fizică Proprietate a corpurilor de a-și menține starea de repaos sau de mișcare atâta timp cât asupra lor nu acționează o forță exterioară. 2) chimie Proprietate a unor substanțe de a nu reacționa cu alte substanțe. 3) figurat Lipsă totală de activitate, de energie intelectuală sau morală; lâncezeală. [Genitiv-dativ Inerției] /<franceză inertie, latină inertia
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Inerție substantiv feminin
1. Proprietate a corpurilor în virtutea căreia ele își păstrează starea de mișcare sau de repaus în care se află atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
2. Calitate a unor corpuri de a nu reacționa față de alte substanțe.
(Medicină) Inerție uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. (Figurat) Înclinare către inactivitate; indolență, apatie. [Genitiv -iei. / conform franceză inertie, italiană inerzia, latină inertia].
1. Proprietate a corpurilor în virtutea căreia ele își păstrează starea de mișcare sau de repaus în care se află atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
2. Calitate a unor corpuri de a nu reacționa față de alte substanțe.
(Medicină) Inerție uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. (Figurat) Înclinare către inactivitate; indolență, apatie. [Genitiv -iei. / conform franceză inertie, italiană inerzia, latină inertia].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Inerție substantiv feminin, articulat inerția, genitiv-dativ articulat inerției; plural inerții, articulat inerțiile
DOOM – dicționarul ortografic