Definitie Inerție - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: InerȚie, inertii, substantiv feminin
1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de repaus sau de miscare in care se afla atat timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare.
2. Proprietate a unui sistem fizico-chimic sau tehnic de a reactiona slab sau cu intarziere la actiunea factorilor externi.
3. Figurativ Tendinta unei persoane sau a unei colectivitati de a ramane in repaus, in inactivitate; lipsa de energie, indolenta, apatie.
4. (Med.; in sintagma) Inertie uterina = lipsa de contractie si retractare a muschiului uterin dupa nastere. – Din franceza Inertie, limba latina Inertia.

Varianta definitie 2: InerȚie substantiv feminin
1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgenta, apatie. o - uterina = lipsa de contractie si de retractare a muschiului uterin dupa nastere.
2. proprietate a corpurilor de a-si pastra starea de miscare sau de repaus in care se afla, atata timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare.
3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reactiona slab, sau cu intarziere la actiunea factorilor externi.
4. (figurativ) tendinta de a ramane in activitate; indolenta, apatie. (< franceza inertie, limba latina inertia)

Varianta definitie 3: Inertie antonim: activitate

Varianta definitie 4: InerȚie substantiv
1. verifica cuvantul: imobilitate.
2. (CHIMIE) inactivitate. (- unei substante.)
3. verifica cuvantul: inactivitate.
4. verifica cuvantul: indiferenta.

Varianta definitie 5: Inertie substantiv feminin, art. inertia, g.-d. art. inertiei; plural inertii, art. inertiile

Varianta definitie 6: InerȚie -i f. 1) fiz.
Proprietate a corpurilor de a-si mentine starea de repaos sau de miscare atata timp cat asupra lor nu actioneaza o forta exterioara. 2) chim.
Proprietate a unor substante de a nu reactiona cu alte substante. 3) figurat Lipsa totala de activitate, de energie intelectuala sau morala; lancezeala. [G.-D. Inertiei] /<fr. inertie, limba latina inertia

Varianta definitie 7: InerȚie substantiv feminin
1. Proprietate a corpurilor in virtutea careia ele isi pastreaza starea de miscare sau de repaus in care se afla atata timp cat nu sunt supuse actiunii unei forte exterioare.
2. Calitate a unor corpuri de a nu reactiona fata de alte substante. ♦ (Medical) Inertie uterina = lipsa de contractie si de retractare a muschiului uterin dupa nastere.
3. (Figurat) Înclinare catre inactivitate; indolenta, apatie. [Genitiv -iei. / conform franceza inertie, limba italiana inerzia, limba latina inertia].