1
Înșfăca (înșfac, înșfăcat), verb – A apuca brusc, a înhăța. – Variantă înfășca. Bulgară hvaštam, faštam (Cihac, II, 148; Dar), cu prefix în-.
După Giuglea, Dacor., III, 622, din greacă σφηϰόω „a strînge”, ceea ce pare mai puțin probabil.
După Giuglea, Dacor., III, 622, din greacă σφηϰόω „a strînge”, ceea ce pare mai puțin probabil.
DER – dicționarul etimologic
2
Înșfăca, înșfac, verb I. Tranzitiv A apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență; a înhăța. – Conform bulgară h v a š t a masculin
DEX – dicționarul explicativ
3
A Înșfăca înșfac tranzitiv A apuca brusc și cu putere; a înhăța. [Silabe în-șfă-] /în + bulgară hvatam
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Înșfăca verb, indicativ prezent 1 singular înșfac, 2 singular înșfaci, 3 singular înșfacă; conjuncție prezent 3 singular și plural înșface
DOOM – dicționarul ortografic